Vizita Ţarului Rusiei la Przemysl.

Transcrição

1 Amil BXXI. - No BANI IN TOATA TARA S Duminica, 19 Aprilie UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL Li I 2,00 ANUAL Abonamentele se 'ac numa> pe un an. COLABORATORII ACESTUI NUMÁR Mestugean, Guy de Maupassant, Ana Codreanu, I. T Belamunte, C. Niculescu-Novaci, Ileana, Petre Nicolaescu, C. Tonegaru, C. Ciocazan, Leontin Iliescu, Căp. A. C. Drăghicescu, Albert, etc. ANUNCIURI Linia pe pagiua 7 şi 8 I I â Л! Vizita Ţarului Rusiei la Przemysl.

2 2. -\'o. 16. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 19 Aprilie 191!j literatara franceza MUSTAŢA deguy DE MAÜPASSAMT Castelul de Solles, Luni,'30 Iulie 1883 Scumpa mea Lucia, nimic nou. Ne trecem timpul in salon privind ploaia cum cade. Nu poţi dc loc ieşi pe acest timp înspăimântător; atunci jucăm comedii. Ohl draga mea, cât sunt de proaste piesele de sslon din repertoriul actual! Totul în ele e for(at, grosolan, greoiu. Nici un spirit, nimic natural, nici o veselie, nimic elegant. Aceşti literaţi, într"adevăr, nu cunosc de loc lumea. Ei nu ştiu nici cum se gândeşte şi nici cum se vorbeşte la noi. Le-aşi permite să urească obiceiurile noastre, convenţiunile noastre, apucăturile noastre, dar nu le permit să nu le cunoască. In fine! cu atât mai rău, dacă nu mă înţelegi. Da dragă, când am văzut pe bărbatul meu ras, am înînţeles imediat că nu aş avea nici odată slăbiciune pentru un cabotin, sau pentru un predicator, fie el chiar părintele Didon, cel mai seducător dintre toţi! Pe urmă, când m'am găsit, mai târziu, singură cu el (bărbatul meni a fost şi mai rău. Oh! scumpa mea Lucia, nu te lăsa nici odată îmbrăţişată de un om fără mustăţi; sărutările Iui nu au nici un gust, absolut nici unul! Nu mai au acel farmec, acea moliciune şi acea... dulceaţă, da, acea dulceaţă a adevăratului sărut. Mustaţa e acea care face totul. Inchipueşte-ţi că ţi-se aplica pe buze un pergament uscat... sau u- med. Iată mângâierea omului ras. De unde vine însă seducţiunea mustăţii, rni-ai spune? Ştiu eu?.mai întâiu ea gâdilă într'un mod delicios. O simţi înaintea gurei şi ea face să-ti treacă în tot corpul, până în vârful picioarelor, un fior plăcut. Ea este acea care mângâie, care face corpul să-se înfioare şi să tresară, care dă nervilor această vibratiune delicioasă care te face să scoţi un mic ah"! ca şi cum ţi-ar fi frig. Şi pe gât! Da! ai simţit vreodată o mustaţă pe gâtul tău! Te îmbată, te enervează, îţi trece în spate, a- Ieargă până în vârful degetelor. Te svârcoleşti, îţi dai capul pe spate; ai vrea să fugi şi să rămâi; e adorabil şi iritant. Ohl dar ce bine e! Şi pe urmă... dar nu mai îndrăznesc să-ţi spun. Un bărbat care te iubeşte, şlie să găsească o murime de colţişoare unde să-şi ascundă sărutările, colţişoare la cari nu te-ai gândi de loc singură. Ei bine, fără mustaţă, acele sărutări pierd foarte mult din farmecul lor, fără să mai socoteşti că devin aproape neconvenabile! Pentru a fi spirituali, îi vezi făcând jocuri de cuvinte cari ar fi bune să înveselească o cazsrmă; pentru a fi veseli, ne servesc nişte. spirite, cari au trebuit să le culeagă pe înălţimile bulevardului exterior, în acele cafenele zise de ar Cât despre nune, iată explicaţia pe Explică-ti aceasta cum vei «oi. aducă la noi pentru a-i îngropa împreună. Ii culca» deahmgul aîeei tişti, unde se repelă, de vre-o cincizeci de ani, acelee.şi paradoxe de taţă este goală ca un corp firi ves care am găsi t-o. O buză fără mus de brazi pe măsură ce îi aduceau studenţi. minte; şi, vestmintele trebuese totdeauna, foarte puţin dacă vrei, «à cum începeau să miroasă se a- In sfârşit jucăm comedii. Cum runca pământ peste ei. Astfel nu dar trebue! însă nu suntem decât două femei, se vedeau decât capetele, cari galbene ф ochii Închişi păreau că es bărbatul meu împlineşte rolurile O gură rasă se aseamănă cu ua de subretă, şi pentru aceasta -s'a pom tăiat împrejurul unei fântâni am pământ. ras. Nu-ţi роц înebipui, scumpa unde mergi să bei şi să dormi. am vrut să-i vm~, dar când am mea Lucia, cum îl schimbă aceasta! Nu-1 mai recunosc... nici ziua Aceasta imi aminteşte o frază (a zărit acele două rânduri de figuri unşi ora politic} case îmi suni de înspăimântătoare am crezut că voi nici noaptea. Dacă nu ar lăsa să-i trei luni In minie. Bărbatul leşina; în urmă am început să-i crească imediat mustaţa, cred că care urmăreşte jurnalele, mi-a cetit, într'o seara, un discurs fear le examinez, una câte una, căutând i-aşi deveni infidelă, atât de mult să ghicesc ce au fost aceşti oameni. îmi displace aşa. curios al ministrului nostru de a- Uniformele erau acoperite, ascunse sub pământ şi cu toate a- grteultură care se numea arin ci D. Intr'adevăr, un om fără mustaţă Méline. A fost înlocuit cu un altul? Nu ştiu. nu mai e un om. Nu 'rai place barba; ea dă totdeauna ші aer neîn odată am recunoscut pe francezi, cestea, deodată, da, draga mea, de grijit, dar mustaţa, oh! mustaţa Eu nu ascultam, dar numele a- după mustaţa lor. este indispensabilă unei fizonomii cesta, Méline, ma frapat. SI mi-a Unii din ei s'au ras chiar în liua bărbăteşti. amintit, nu prea ştiu peatruce, bătăliei ca şi cum ar fi vrut să fie Nu, niciodată nu Ц-аі putea închipui cât este de folositoare ai scenele din viata de boem. Am crezut că-i vorba de o grizetă. Iată Barba lor însă crescuse puţin, căci creheţi până în ultimul momeaţi cea stă periuţă de păr, ochiului şi... cum mi-au intrat în cap câteva rămăşiţe din această bucată. puţin. Alţii păreau că o au de opt ştii că ea creşte şi după moarte reiaţi unilor dintre soţi. Asupra acestei chestiuni, mi-au Acest domn Méline făcea locuitorilor zile; dar, în sfârşit, toti purtau dm Amiens, mi se pare, a- mustaţa franceză, foarte distincta, venit în gând o mulţime de reflcxiuni, pe cari nu îndrăznesc să ceastă declaraţie, al cărei sens îl mândra mustaţă care părea că ţi le scriu. Ţi le-aşi spune cu рйcere... la ureche. Dar cuvintele patriotism fără agricultură". Ei bi cul meu bărbos, micuţo, suni sa căutam până acuma:,,nu există spune: Nu mă confunda eu ami sunt atât de greu de găsit pentru ne, acuma i-am găsit înţelesul; şi frate". a exprima unele lucruri şi unele ia rândul meu declar că nu există Oh! şi cât am plâns! am piâns din ele, pe cari nu Ie poţi de loc înlocui, au pe hărtie o faţă atât de Când o spui asta ţi se pare cunoscut astfel, pe aceşti sărmani amor fără mustaţă. mai mult de cât nu i-aşi fi recu urâtă, în cât nu pot să le seri». Şi rios, nu-i aşa? merţi. pe urmă subiectul e atât de greu, atât de delicat, atât de scabros în- Nu exist amor fără mustaţă! Nu există patriotism fără agricultură", Am făcut rău că U-am povestit ' aceasta. lată-mă acuma tristă şi in ;cât ar trebui o ştiinţă infinită pentru afirmă domnul Méline; capabilă de a mai palavragi mult. a-1 trata fără pericol. şi deabia acuma, văd cât de mare Haide, adio, scumpa mea Lucia, te dreptate avea! Îmbrăţişez din toată inima Mustaţa mai este esenţială şi din Trăiască mustaţa! alt punct de vedere. Ea determină Jeana fisionomia. Ea este aceea care îţi Pentru copie conformă dă o înfăţişare dulce, duioasă, violentă, GUT ie MttnfKUsaat întreprinzătoare! Traducere de H. Cauhj. Omul bărbos, Intr'adevăr bărbos, acela care-şi păstrează tot părul pe obraz, n'are nici odată fineţe în obraz, trăsăturile lui fiind ascunse. Şi forma bărbii spune multe a- celuia care ştie să vadă. Omul cu mustaţă îşi păstrează atitudinea lui proprie şi fineţea sa în acelaş timp. Şi câte înfăţişări deosebite au mustăţile! Unele sunt Întoarse, frizate, eochete. Acestora le plac femeile înnainte de toate. Alteori ele sunt ascuţite ca nişte ace, ameninţătoare. Acestea prefer viaul, caii şi luptele. Uneori ele sunt enorme, lăsate In jos, înfricoşătoare. Acestea ascund de obiceiu ші caracter bun, o bunătate care ajunge până Ia slăbiciune, şi o blândeţe care se apropie de timiditate. Şi pe urmă, ceeace ador mai întăiu de toate la mustaţă este faptul că e franceză, intr'adevăr franceză. Ea ne vine delà părinţii noştri, dalii, şi a rămas semnul caracterului nostru national. E palavragie, galantă şi brava. Se udă drăguţ în vin şi ştie să râdă cu elegantă, în timp ce fălcile bărboase sunt greoaie în tot ceeace fac. Iată, îmi amintesc un lucru care m'a făcut să plâng cu lacrimi şi care, deabia acuma îmi amintesc, ruja făcut să iubesc mustăţile pe buzele oamenilor. Era în timpul războiului, la tala acasă. Eram o fetişcană, atunii. într'o zi-s'au bătut aproape de castel. Am auzit de dimineaţă tunul şi gloanţele şi seara, un colo. ari neamţ s'a instalat la noi. A doua zi a plecat. Au venit să vestească pe tatăl meu că erau тиці morţi pe câmp. El a poruncit să-i ELISABETH Când uneori un dor ascuns tëmbie Să rătăceşti prin largul necuprins Al lumii, tu să nu te'ntrebi, adins, Cc dor nebun a început să-ti vie ; Ci lasă-ţi (fundurile să-şi urmeze, In siama lor necercetatul drum, Că'n urma $i 'лашеа lor e scrum Când sufletul incepe să viteze. Şi dacă se întâmplă ca in minte Să se ivească vre-o icoană, tu Să n'o alungi cu ciudă, ci acu De vremi uitate tă-ti aduci aminte. І T. Delamante In război de ANA CODREANU Cinci feciori s'au pornit odată din casa mamei Sorinca; cinoâ brazi, nădejdile, sprijinul bietei văduve. Cu cât greu i-a crescut, cu cât amar! Numai Dumnezeu Sfântul ştie, de câte ori nu şi-a legumit ultimul dumicat de mămăligă, ca să-i ajungă ce bruma de bani câştiga să-şi crească feciorii, să-i ţie în şcoli! Vroia să-i facă domni" eăci dacă n'aveau pământ, la ce i-ar fi ţinut pe lângă vatră? Ca să argăţească toată viata lor pe moşia Solgăbiroului". a cutărui ori cutărui strănepot de-al lui Arpsd? Ba! Una ca asta n'o vrea mama Sorica odată cu capul. Că de i-a murit bărbatul şi i-au luat ungurii ce brumă de avere le-a rămas, de au lăsat-o pe drumuri aproape, cu cei cinci băeti nevârstnici, ea n'a şovăit nici o clipă, nici o clipă n'a ascultat poruncile, nici s'a înfricoşat de ameninţările şi persecuţiile ungurilor, să-i dea pe băeti la şcolile ungureşti. Când a fost să închidă ochii de veci fie iertatul Gheorgbe Sav el, bărbatul său, i-a lăsat cu limbă do moarte lozinca: Română «şti. Română să rămâi şi tu şi fee»- rii". Şi Română a rămas. Băeţii i-a trimes, rtmiî câte linul în ţară. Şi au învăţat, bieţii, au răzbit s'ajungă cum a visat mama, domnişori", Ovid, œj mai mare, a făcut dreptul şr a ajuns advocat; Marius şî Vasile, gemenii, au intrat amândoi odată la o şcoală de agricultură şi au fost Isaţi îngrijitori de moşie la un boer mare. Al patrulea, Nerva, e scriitor într'un birou comercial. Numai Silviu cei mal june, s'a întors acasă, lângă mama Sortea, fiindcă l-au luat la cătănie. îşi face şi el râitriul. ca şi ceilalţi şi apoi se întoarce In ţară, cu bătrâna cu totf. Acesta e gândul tuturor. Şi Sorica trăeşte numai cu nădejdea că m curâiid feciorii ei ati să încheie ca totei cu ţara ungurească. Dar, într'o dimineaţă trâmbiţa sună alarma de război, Ia primărie un clocot гаеяа ai pomenit Război! război.'..." Toţi tinerii musai să se prezinte la regimente şi să-şi fecă datoria. Mama Sorica e pierită de frică fi de crudă. Feciorii ei, cinci odată trebue să se facă şi ei cătane ungureşti, să-şi dea viaţa, sângele... pentsu cine? Pentru împăratul? Pentru apărarea unui pământ, din al cărui rod se îngraşă, ungurii şi cei osândiţi lor! Sărace bătrâneţe! Amar v'a mai fost ursita să vă petreceti! Şi-au venit tus patru feciorii mamei Sorica! au lăsat slujbele, au dezbrăcat hainele de domnişori şi s'au strâns în mmdirile de honvezi ale stăpânirei. De la Sibiu unde e reghimentul, până la căsuţa lor din Sălişte, e o bucată de drum. Şi drumul ăsta îl bate mama Sorica îu fiecare dimineaţă.. Stă la poarta eazarmei de honvezi, doară-doară o putea vorbi cu vre-unul din feciori. Seara se 'ntoarce înapoi şi plânge, plânge toată noaptea. Nu doară că-i e atât frică de băeti, că or fi răpuşi; bun e Dumnezeu, poate să şi scape... cine ştie! Dar dacă ar fi să se bată împotriva câinilor de unguri, să pună peplurile şi braţele fn slujba regelui şi a tarei româneşte, ca să scape Ardealul şi pe toţi românii de jugul care le-apasă pe grumazi! O! cu câtă bucurie na şi-ar fi petrecut feciorii până unde' ar fi putut s'o poarte bătrânele ei picioare! Ce mândră ar fi fost ea,

3 DomiDÎcă, 19 Aprilie Ш5. UNIVERSUL LITERAR No. 1& ~ л o,c i Roşii îa Gaîîţia. Bn serviciu divin sub serul liber Soriea, văduva lui Gheorghe Savel, că are cinci, cinci feciori cari să se bată pentru pământul hräpit de veneticii cari se purtau mai rău de cât ariciul în casa sobolului..şi 'ntr'o dimineaţă, eând a a- juns la poarta reghimentului, a aflat că îi pornise. Plecaseră cătanele împărăteşti. Plecaseră cei cinci brazi. Frântă de durere se 'nturna mama Sori ca la căsuţa ei din Säusle. Acum, ce va vrea Domnul Sfântul! Au trecut o lună, două... In fiecare dimineaţă, bătrâna a oătut drumul până la primărie, unde se afişau, pe uşă, listele cu numele celor morţi pentru împăratul". Nici unul de-ai ei... Ca grăuntele de. lumină dintr'o candelă pslpăin, în pe-ptul bătrânei nădejdea că i se vor întoarce flăcăii... Intr'o dimineaţă însă îi citi un fătăjel de la primărie numele lui Marius şi Vasile. Gemenii! Se duseseră! Bătrâna căzu grămadă la pământ... Când îşi veni în fire, era în casa ei. unde o duseseră, leşinată, nişte neveste, românce. Nici o lacrimă nu i se ivi în ochi... Durerea le secase izvorul. Peste câteva zile, în gara Sibiului sosi un tren cu răniţi', fură internaţi în spital. Mama Soriea primi o carte de \n Nerva. al patrulea, că e rănit, rlar că îndată ce î se vor scoate rloanţele din' nuî v )a oiciorului drept, va fi iarăş pornit la Prága. Vrea să zică. şi pe el i-1 ciopârtiseră duşmanii!..ce-o fi, Doamne, ce-o fi cu Ovid.şi Silviu?" se ntiob«băi rana. De ei nu putea afla nimic, de când îneejuse războiul. Pi vor în viată? liilregi? Ciopârtiţi şi ei? Ori poate de mult. subt glie? A! nu. nu! De-.ir fi fost răpuşi, i ar fi spus-o la primărie. Se dir<e biata memă iarăş la Sibiu şi se rugă de toţi să-i facă rost să-şi vadă pe bietul Nerva; măcar pe el! Şi f.fât se rugă, şi atât plânse mdnrerala mr mă până unui doctor i so făcu milă şi o luă înăuntru I so făcuse inima cât o alună, cânt- se văzu pe sălile cele reci, cu ciment pe jos. Furnicau infirmieri, femei, surorile de caritate, cu lie+iene roşii ele sânge. Un miros acru (i se urca în gât şi ţi se zbâiiee părul de gemete. Când se intre în salonul unde i se spusese că-1 va vedea pe Nerva, zări doi infirmeri cari duceau iarăş o biată cătană, cu ochii rătăcit; cu straele rupte, cu părul, sălbatic, neîngrijit, vâtvoi, -- Nebunul" şopti o servitoare.. Serica se 'nchină... Să/acul" făcu dânsa. E un român, îi explică servitoarea, româncă ş» a... A 'nebunit de groază. Soriea ar fi vrut să intre mai în grabă să-şi vadă feciorul. Dar senitoarea o ţinu pe loc. Să-ţi spun cum s'a întâmpla»... Era gata să intre în Cernăuţi, unde era tocul mai mare, împotriva Ruşilor. Cum erau aşezaţi, că tocmai în spatele lui, bietul băiat avea pe frate-său, mai june. Când să intre în oraş, o zburătură de ghiulea izbi drept în cap pe cel de la spate, retezându-i-1 de la gât, ca o lovitură de satâr. Trupul fără cap, mai făcu un pas doi înainte şi ca şi cum ar fi vrut să-şi caute reazăm, se agaţă cu mâinile de fratele clin naintea lui. strângându-1 cu putere de umăr. Fratele se 'ntoarse văzu grozăvia din dărăptul său şi, o- dată cu trupul lipsit de cap se prăbuşi la pământ. Când s'a trezit, în ambulanţa, unde l'au dus. era, sărmanul cu nuntea rătăcită. De atunci, tremură mereu, cu ochii măriţi, rătăciţi de groază... Nu vorbeşte nimic de cât geme mereu: - - Capul... Caput... Doamne apără, zise înfiorată, mama Soriea. De unde o fi, bietul? Din Săliste... au fost cinci fraţi, feciori eie văduvă... Vtsma Sórica se repezi spre bolnav şi căzu, grămadă Ia pământ. Groaza şi durerea o uciseseră pe când Silviu, nebunul continua să geamă... - Capu... espu!..." A. aparut ERUSALIM DE V. MESTUGEAN Descrierea eomvlectá a oraşului sfânt şi împrejurimilor, ca numeroase ilustraţii, r.e hârtie velină. Fre iïî 1.50 La fierării, depozite principale de ziare.şi la Administraţia ziarului r,universul'. DORINŢĂ Mă urmăresc doi ochi albaştri. Ca fafa mării liniştite. Doi ochi cu seânteeri de aştri Ce-aprind în suflete ispite. In nopţi tăcute şi senine. Privesc luminile de stelc r Si'n fiecare din himine Văd mimai ochii dragii mele. Aş vrea să-i vit; dar ei într'vna Mă urmăresc şi nu-mi dau pace, Se sbate inima-mi, nebuna, Şi-un dor năprasnic nu mai tace! Eu, ce-mi credem iubirea moartă, Acuma numai îmi dau seamă. Că paşii-mi tot spre ea mă poartă Si glasul meu pe ea o chiamă. Ci astăzi, dacă n'am puterea Să-mi irit icoana adorată, Aş vrea măcar să-mi uit durerea Si s'o iubesc ca altă dată! C. Nicnlescn-Novaci Faptă!$ m iif% Schi: a deшнтішеіш Lui B. M. Aşteptând ora de cancelarie, George Nuceanu, mic funcţionar, rătăcea, într'o după amiază, pe străzi, căscâneţ gura pe la vitrine. Intră, apoi,' într'o stradelă cu gândul de a face un ocol mai lung şi a nu ajunge prea de vreme la slujbă. Asta nu înseamnă, însă, că era nemulţumit de slujbuliţa sa. Din potrivă, era chiar prea mulţumit. E adevărat că primea o leafă prea mică, dar, graţie chipului cum ştia să-şi administreze venitul, trăia liniştit, fără să fie supărat ele creditori. In ziua sceea, tot mergând, îşi făcea miciîe-i socoteli cari, şi de astă dată, îi ieşeau de minune. A- vea tocmai cât îi trebuia până la sfârşitul lumei, fără să se lipsească de niciuna din micile-i placer.: trei poli în hârtii de bancă păstraţi cu sfinţenie în portofelul său. Pe la jumătatea drumului întâlni pe un vechiu prieten al său pe care nn-1 văzuse de mult. Niculescu, aşa îl chema pe prieten, se însurase de câţiva ani şi, de atunci, dedat, îndatoririlor casnice, se depărtase cu totul de amicii săi de odinioară, rămaşi holtei. Dar Niculescu părea schimbat. Avea faţa descompusă şi mergea încet, îngândurat ca un om bolnav. Nuceanu. totuşi, îl recunoscu numaidecât, îl opri şi-i strânse mâna cu putere: Ce bine îmi pare că te întâlnesc, îi zise. Apoi, observând mutra desolată a prietenului său, edaogă îngrijorat: Dar ce-i cu tine? Parcă ai fi lovit de o mare nenorocire. Intr'adevăr, dragă prietene, sunt un nenorocit si chiar un des nădăjduit. Mi-e fetiţa grav bop navă, e în' primejctte de moarte şi nu o pot seăpa nedispunând de mijloace. Uite, n'am nici cu ce să fac reţeta doctorului şi alerg ca un nebun; nu ştiu ce să mă fac... şi..., câte şi mai cate!... Nuceanu încremeni în fata situaţiei precare a prietenului său, pe care îl ştia atât de vesel altă dată. Ce bine că nu m'am însurat^ se gândi el; uite hat ele om fami- list,... Dar reflecţiile acestea nu puteau de loc să amelioreze situaţia lui Niculescu şi nici să salveze pe fetita lui bolnavă. Niculescu îşi păstra mina-i deznădăjduită, frângându-şi mâinile. Faţă de situaţia prietenului său, Nuceanu nu stătu niciun moment pe gânduri. îşi scoase portofelul din buzunar şi puee cele trei hârtii de câte 20 lei în mâna lui Niculescu. Ia banii ăştia şi scăpaţi copila. D-zeu să te ajute. Bietul tată, surprins, nu găsea cuvinte să mulţumească. In fine, el dispăru alergând într'un suflet la cea mai apropiată farmacie. Nuceanu, rămas fără nici un ban, îşi continuă drumul spre biroul său. Toate socotelile 'i se prăbuşiseră într'o clipă. Ce era să facă el până la sfârşitul lunei? Nu numai că era să fie lipsit de micile lui plăceri, o ţuică ici, o halbă colo, ascultând o muzică, dar nu avea nici ceeace ii trebuia pentru strictul necesar existenţei. Şi se gândea la ideia ciudată ce o avusese de a trece prin stradela aceea, pe unde nu-şi aducea a- minte să fi mai trecut vreodată. O forţă misterioasă parcă fi împinsese pe acolo... Dacă aş fi mers pe drumul meu obişnuit nu l'aş fi întâlnit, se gândi el lescu. Ceeace i se părea însă din ; norocul lui Nicur cale

4 t. ІЧО. 10. UNIVERSUL LITERAR Buminicà, 19 Aprilie 1915 afară de curios.e.xă, cu toate reflecţiile acestea, nu-i părea câtuş de puţin rău de a fi ajutat pe Niculescu într'un asemenea moment. Din contră, sufletul i se uşurase odată cu punga. Intre grijile vagi ce i lé inspira lipsa în care căzuse din senin, întrezărea figura palida á fetiţei lui Niculeşcu şi mânuşiţa cu care lua ea doctoria cumpărată din banii săi. Şi, a- poi. veciea pe fetiţa însănătoşită ca prin minune cu acea doctorie, Îmbujorată, vioaie, aruncându-se la gâtul părinţilor ei fericiţi. El, Nuceanu, cu cele trei hârtii ale lui, scăpase deci o fetiţă de moarte şi o familie de doliu. Ce bucurie! Ce. inspiraţie fericită am a- vut de a intra în. stradelă! se gândi Nuceanu. Şi se simţi atât de uşor, atât de liber cu sufletul in cât rămase uimit şi încântat în acelaş timp. Fapta bună ce o săvârşise îl Înălţase în proprii săi ochi. Se simţea mândru şi mare. Niciodată nu şi-ar fi închipuit ca un act de binefacere să poată da unui om o fericire atât de superioară şi de curată. îşi închipuia până atunci că fericirea consta în sănătate, în descoperirea unui vin bun, în 'lipsa oricărei griji serioase, în tinereţe sau în deliciile dragostei. (Şi iată că gusta un deliciu necunoscut pentru el până acum şi care parcă avea un gust ceresc. De sigur că D-zeu m'a trimis în calea lui Niculeşcu, se gândi Nuceanu, căci altfel nu se explică... [ Şi, urmându-şi drumul, se simţea fericit că Providenţa îl alesese tocmai pe el ca să scape o viaţă. Niciunul clin sutele de trecători ce îi ieşeau în cale şi cari, poate, dispuneau de averi, nu simţea, desigur, nespusa fericire în care înota întreaga-i fiinţă. Ajunse, în fine, cu aceste gânduri, la biuroul său şi-şi ocupă locul obişnuit. îşi deschise registrele, dar nu putu să lucreze. Privirei sale fixe i se présenta cu îndărătnicie tasloul delicios ce şi-1 imaginase, compus din fetiţa însănătoşită îmbrăţişând pe părinţii săi fericiţi. In zadar căuta să-şi încordeze câtuşi de puţin atenţia asupra lucrului ce avea de făcut. Se simţea transportat într'o altă lume, mai presus de tot cel înconjura în a- cea încăpere. Şeful, în cele din urmă, surprins de atitudinea contemplativă a subalternului său, a cărui figură părea luminata de o rază de nespusă beatitudine, îi observă cu blândeţe: -- Dar ce ai, Nucene, nu cumva te-ai făcut poet? Nuceanu, la rândul său, îl privi cu un inexplicabil surâs de fericire şi-i zise: Ceva mai mult, şefule, m'am făcut înger! FRAMOMLIA IN 1870 mm імімпшіа (AMINTIRI) Se declarase războiul franco-. german. Nu se vorbea decât de asta şi orice inimă românească bătea îndurerată pentru Franţa. Nu erau 12 ani de când Napoleon III ne înlesnise, prin protecţia sa, înfiinţarea visului nostru cel mai sfânt Unirea Principatelor". Apoi. mai toţi, cari pe vremea aceea, însemnau ceva în ţara noastră, se adăpaseră la isvorul cu- Tioştinţelor franceze. Nimeni nu se îndoia de izbânda armatei franceze. Toţi se mirau de îndrăsneala Germaniei. Vor fi zdrobiţi la prima ciocnire". Primele înfrângeri ale francezilor ne străpunseră inima ca nişte săgeţi înveninate. Aveam o guvernantă ce se zicea prusacă. Tata, franco-fil până în măduva oaselor, venia în casă cu faţa luminată: Francezii au fost învingători, germanii sunt bătuţi, atâţia "şi atâţia prizonieri, atâţia morţi". Astea după jurnalele noastre, cari reproduceau ştirile date de gazetele franceze. Guvernanta ne lua cu dânsa şi mergea cu noi la M-zelle Louiza, un tip al Craiovei de atunci. Prăvălioara ei din strada Unirei, era ca să zic aşa Clubul guvernantelor". Acolo se vindeau mărgele, fir, perine, pungi, papuci, gente de vânătoare de sfoară înodată, bente de tras clopotul (soneria e- lectrică nefiind încă introdusă la noi), laviţe de lână înşirate cu mărgele de pus sub sfeşnice, în sfârşit tot felul de lucruri de mână ce erau la modă pe vremea aceea. La ea zic, se întâlneau guvernantele după ce eşiau delà biserică. Ea era abonată la mai multe gazete nemţeşti, împrumuta câteva numere fiecăreia şi aici se discuta asupra războiului; dar mai toate ţineau cu germanii. Guvernanta nostră lua delà dânsa Allgemeine Zeitung" sau Norddeutsche Zeitung" de nu mă înşel, şi seara în odăiţa noastră de studiu, noi trei în jurul mesei, la lumina a două lumânări de spermanţet, ascultam la ea cum ne citea tare. Aici frneezii erau veşnic bătuţi, in jurnalele noastre se povestea despre cruzimile barbare ale armatei germane, aici se desfăşura purtarea franc-tirorilor cari, ascunşi prin copaci, prin podurile caselor, trăgeau de acolo, delà a- dăpost, pricinuind atâtea victime. Ziua venea tata pela 2 3 după prânz cu Gh. A... cu Gh. C... şi alţii, intrau în salon, desfăşurau pe masă o hartă mare a teatrului războiului, аюоі cu ace cu gămălie, înfipte în deosebite puncte, discutau şansele armatei franceze, şi-i auzeai zicând: Sunt aici, a- colo e cutare detaşament, generalul cutare dincolo, germanii veninid pe aici vor fi înconjuraţi, sau luaţi pe la spate, sau urmăriţi, goniţi", şi în sfârşit plecau mulţumiţi. Dar vai! peste câteva zile, gazetele soseau, şi cu o laconică cruzime, sfărâmau din nou iluziile făurite cu atâta drag! Căderea Sedanului! Predarea lui Napoleon, toate aceste evenimente ne sdrobeau inima şi erau considerate aproape ca doliu naţional! Ah! dacă ar şti Franţa cât au suferit românii de înfrângerea ei, ne-ar rămâne în veci recunoscătoare, căci cei ce suferă cu noi, în timpuri de grea încercare, ne devin de drept de două ori mai scumpi. Nimic nu apropie, nu cimentează inimile, ca lacrimile vărsate împreună. Seara, în toate casele, se strângeau cucoanele, copiii chiar, şi toţi făceau scamă pentru a se trimite fraţilor francezi. Eram, deci, într'o seară, la mama mare, cu toţii, adică: Tanti Lizabeta, o greacă cu profil antic, în vârstă, dar încă frumoasă, tanti Marghiolita, artista familiei, Regina Regentă a Franţei" cum 'i zicea mama mare în glumă, mai era încă şi cocoana Sita B... o vecină, prietenă a cocoanei Lisabeta, apoi nenea Ia,ncu D..., cu giubeaua îmblănită, cu şalul turcesc învârtit împrejurul taliei, în loc de brâu, purta, spre marea noastră mirare, vechiul costum boeresc, cu nedespărţitele lui mătănii în mână şezând într'un jilţ şi ascultând, în sfârşit, iubita noastră vară Marie, guveranta şi noi. Se lucra fără preget la scamă, şi când degetele e- rau obosite de tras atâtea fire, se începea partida de loton", cum ziceair cocoanele. Conversaţia nu se învârtea de cât în jurul războiului. Deodată auzirăm în antreu nişte paşi pripiţi, uşa se deschise şi nenea Alecu, fratele cel mai mare al mamii mari, tatăl Măriei, intră galben la faţă. Toate privirile se aţintiră asupra lui. Ce se întâmplase? Sigur o nouă înfrângere a frneezilor. Nimeni însă, nu-şi închipuia tragica noutate ce ne-o aducea nenea Alecu. El se trânti pe un colţ al canapelii şi, abia aşezat, zise cu un oftat adânc, ce nu-1 pot uita nici azi: Astăzi a început bombardarea Parisului!" De-ar fi căzut bombele germane pe clopotniţa Mântulesei, biserica de lângă noi, consternarea n'ar fi fost mai mare. Nimeni nu îndrăsnea să rupă tăcerea ce urmase acestor cuvinte fatale. Trista noutate sdrobise inimile, mâinile se împreunară, oc'hii se umpluseră de lacrimi. Unde şi când ai aflat cumnate?" se auzi în sfârşit întrebând. Era tata mare care îşi revenise cel dintâi în fire. Lui nenea Iancu, deşi nu cunoşte Parisul, îi căzură mătăniile din mână. Cocoana Sita aruncase sacul cu jetoane, şi nu se mai jucă în seara acea. Lacrimile curgeau, inimile sângerau de rănile surorei celei mari. Guvernanta tăcea, dar ni se părea că vedem o licărire de triumf luminându-i faţa, şi, pentru un moment, un sentiment de ură ne copleşi inima! Căci şi noi, deşi copile încă, crescute până atunci de guvernante franceze, plângeam cu cei bătrâni pe ruinele acestui Paris, pe care-1 cunoşteam numai din auzite, din cărţi, dar pe care îl iubeam atât! Fu o seară memorabilă, care se întipări în mintea noastră fragedă şi pe care n'o vom uita niciodată! Craiova. Ileana l-os FI T U? Povesteşte-se c'odată, Vremuri vechi o mândră fată într'o ţară, 'ndepărtată Se născu, Păru-i blond, raze de soare. Ochii ei. două isvoare De lumină orbitoare. N-oi fi tu? Fafa-i roză zâmbitoare Să i-o vază fiecare Dintre vechile popoare Se 'n trecu. Şi mulţimea adunată Să mai plece, niciodată, N-ar fi vrut... era ncântală. N-oi fi tu? GLUME La un bal. D-şoară d-ta eşti steaua a- cestei seri. Ah, d-ta eşti cel dinlâi care o spune aceasta! Atunci merit răsplata unui astronom descoperitor; permitemi ca să-ţi dau numele meu! Desele asigurări de fidelitate şl 'dragoste, sunt cutremure cari Ie zgudue. Dar o tristă întâmplare, într'o zi de sărbătoare, Când eşise la plimbare, Se pierdu. Fata cu aur pe spate Nti se mai găsi.. Uitate Toate-au fost de-atunci, deci poate. Să fii tu! Şi-ai umblat, divinitate, Prin acea singurătate Şi'ochii tăi, câte sunt, toate Le văzu. Şiai venit, superbă floare, Pân'aici, din depărtare... Mi se pare, mi Sb pare Că eşti tu! Petre Nicolaescu Husari germani spionând poziţiile inamicului în Prusia orientală

5 Dummică, 1!) Aprilie 191 î. UNIVERSUL LITERAR Din necaiuriie gasstăriei Orice s'ar zice, gazetăria ai c riscurile şi accidentele ei, cari so întâmplă mai ales celor îndrăgostiţi de această profesiune, doritori de a servi publicului ultimele noutăţi şi,,fapte inedite". Nu trebue să luăm însă in nume de rău aceste accidente, i'indcă, la drept vorbim!, ziaristul modern munceşte cinstit şi este, mai ales, de bună credinţă în tot ceea ce el împărtăşeşte iubiţilor săi cititori. Iată, de pilda, în afacerea crimei din strada Zorilor, reprezentanţii presei au muncit zi şi noapte ca să îndestuleze pe acest u- riaş Flămânzilă care se numeşte opinia publică. Câte nopţi nedormite, câtă trudă, câte sforţări intelectuale reprezintă, de pildă, articolul de reportaj pe care cititorul îl savurează, dimineaţa, în pat, între o ţigară şi o cafea cu lapte! Iată, însă. păţania unuia din a- ce.şfi apostoli écart- s'a zorit în expunerea împrejurărilor în cari s'a comis crima din strada Zorilor. Este un confate delà un ziar din Capitală. Articolul său, publicat In numărul 92 cu data de 0 Aprilie, ediţia specială a acestui ziar, In ziua crimei şi când atentatorul nu era prins, poartă titlul: Asasinarea lui Al. Davila" şi în primele rânduri ne aduce la cunoştinţă că d. Davila,,a fost asasitrariaţi, îi întreabă: prin oraş, acesta văzându-i connat în apartamentid său din str. Mă rog, domnilor, pe cine Zorilor" iar câteva rânduri mai aţi căutat d-voastră şi nu l'aţi găsit? jos ne vesteşte că d. Davila, care fusese asasinat,..a fost transportat Pe un şofer anume Covaci, în stare gravă la spitalul care a dus pe Cătărău la Ploeşti, Colţea". îi răspunse descurajat, un confrate. Mai departe ni se spune că feciorul dispărut, mama lui şi şo Apoi, mă rog, Covaci sunt ferul au fost arestaţi şi trimişi la prefectura politiei". Este un record, desigur, să aduci la poliţie pe un fecior dispărut! Reporterul năzdrăvan delà zisul ziar ştia, cu 5 zile înainte de prinderea atentatorului, că acestuia i se pătase manşetele de Sânge". Groaznică este însă descrierea crimei. Reporterul ştia, în amănunţimi, toate gesturile criminalului: Asasinul a desfăcut cureluşa pumnalului, l'a scos clin tocul de piele şi ascunzându-1 sub haină a intrat în birou". Ce s'a întâmplat în momentul când asasinul s'a apropiat de victima sa? Să vedeţi: Ucigaşul s'a apropiat de pat. Atunci adormitul a făcut o uşoară mişcare... Să fi fost instinctul care Va făcut să tresară la apropierea morţii?" Dacă autorul reportajului n'a fost complice cu asasinul apoi, de sigur, că este năzdrăvan. Rămâne fca cititorii să hotărască. eu! replică, numaidecât şoferul! Tablou!! Alta. Un negustor umbla, neastâmpărat, într'o zi, pe la amiază, să afle unde se întâmplase, în centrul Capitalei, o explozie, despre care auzise pe nişte trecători şi despre care la poliţie nu putuse lua nici o lămurire. După vreo oră de umblet zadarnic se duce la sergentul postat la întretăerea bulevardului cu calea Vicoriei şi-1 întreabă, dacă nu cumva, ştie el, despre o explozie întâmplată prin apropiere. Da, îi răspunde sergentul, s'a produs o explozie la motoarele maşinilor delà ziarul X... Era tocmai ziarul la care combătea confratele! 0 să treacă ş'asta! POVESTE C. Tonegaru. Trăiau odată într'un port doi piloţi harnici şi buni prieteni încă din copilărie. Plimbându-зѳ împreună pe malul mărei îşi istoriseau câte-, ceva din multele nimicuri ale lumei şi de câteori unul dintr'înşii termina, celait răspundea prin- Şi fiindcă veni vorba de accidentele cari se întâmplă, uneori, ziariştilor prea zeloşi, să povestim,două întâmplări autentice, petrecute acum câtva timp: Era pe vremea afacerii Cătărău. In urmărirea presupusului atentator delà Dobi-ifin. sosiseră în Capitală mai mulţi reprezentanţi ai unor ziare din Budapesta. Cătărău, se aflase, plecase spre Plotr'un lung oftat: o să treacă eşli cu un automobil condus de un şofer anume Covaci. Un ziarist clin Budapesta şi un confrate delà un ziar de dimineaţă, au plecat într'o zi, în căutarea lui Covaci, spre a-i lua un interview". In cest scop ei s'au suit într'un 'automobil din piaţa teatrului şi au plecat pe la diferite adrese unde Ii se spusese că poate fi găsit t şoferul Covaci. Cercetările însă au rămas infructuoase şi cei doui : ziarişti s'au înapoiat după patru ceasuri de umblet zadarnic, în piaţa teatrului. Acolo, când să plătescă şoferului care-i purtase ş'asta! într'o zi pe când stăteau de vorbă, o corabie cu toate pânzele întinse, d'abia se zărea venind din spre larg. Uite o corabie colo! O să treacă ş'asta! Şi ce mare lină... O să treacă ş'asta! răspundea celait, clătinând încetişor capul. Peste noapte s'a ridicat un vftnl cu furtună şi vijelie mare. Valurile se ridicau ca nişte munţi uriaşi şi prăbuşindu-se de cheu scoteau zgomote îngrozitoare. B. Citirea ziarelor pe câmpul de luptă Din cafeneaua portului în care se retrag pe timp urât marinarii, cei doi prieteni admirau furia şi mugetele mărei. Auzi ce furtună e afară... O să treacă ş'asta! răspunse celait mutând cu socoteală pionii jocului de şach. A doua zi furtuna se potolise. Soarele acelei dimineţi de primăvară îşi revărsa cele dintâi raze pe epavele corăbii pe care cei doi buni tovarăşi o văzuse cu o zi înainte cu pânzele bombate de vânt. bun, plutind plină de viaţă pe dunga albastră a orizontului. într'o zi, după mulţi ani petrecuţi împreună, unul din cei doi prieteni, acela care aproape la orice vorbă, conchidea cu o să treacă ş'asta! îmbolnăvindu-se rău şi simundu-şi sfârşitul, a rugat pe nedespărţitul său tovarăş, ca pe cruce, în loc de orice epitaf, să 'i scrie doar cuvintele: să treacă ş'asta! Cel rămas în viaţă, sdrobit de durere s'a îmbarcat pe un vapor şi a luat largul lumei. Astfel ar fi voit să-şi uite întristarea pricinuită prin pierderea bunului său amic. întâmplarea însă a făcut ca a- cel vapor după mulţi am de îndepărtate călătorii să se reîntoarcă prin acele locuri. Cu barba acum albă, bietul pilot simţindu-se dator să se roage la mormântul fostului său tovarăş, a pornit spre cetatea celor morţi, încărcat de flori.. Când ajunse în poarta vechiului cimitir, picioarele i se slăbiră şi o adâncă întristare i s'a revărsat iar în suflet. Marea, nebuna mare, rosese coasta cimitirului, formând un lac! verzui pe care plutea o cruce de lemn. - D'abia se mai putea distinge pe lemnul. învechit, urma unor slove scrise cu negru: O SA TREACĂ Ş'ASTA! CRONICA VESELA POLITICA EXTERNA Ce zici de rezultatul" războiu lui.' O să bată nemţii? Crezi? Fireşte; nu vezi ce lari suntr Ce tari, domnule, au început să mănânce paie. Asta încă dovedeşte tăria lor. O să vezi când flota francoengleză va intra în Dardanele... Greu... Greu, dar o să fie. Aşteaptă numai să debarce corpul expediţionar din Egipt... Sunt tari, ascultă-mă pe mine... Cine? Nemţii. Nu vezi că şi ruşii îi bat de-i sting? într'o săptămână-două ei vor ţi trecut lanful Carpaţilor şi se vor revărsa în câmpia Ungariei... Grea afacere, trecălorile sunt inexpugnabile. Dar, mon cher, cum poţi simpatiza cu nişte oameni, cari au distrus Louvainul, au dărâmat biserici şi au săvârşit în calea lor cruzimi neauzite. Şi ruşii au făcut, la fel, ori pe unde c.u trecui. Francezii ar face acelaş lucru dacă ar pătrunde în Germania. Crezi? De sigur că crez. Dar parcă acum câteva săptămâni erai cu totul de altă pâ~ rere. Eu? - Da, tu; tunai şi fulgerai contra nemţilor. Atunci era altceva... Cum altceva? Nu înţelegi? -'- Câtuşi de puţin... Atunci află că sunt... amorezat. Ce-are aface? - Are aface mult, căci daca ai şili, mi-ai da dreptate. Spune... Sunt amorezat nebun.. De cine? De o... nemţoaică... Ah! V. M.

6 e No. 15. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 19 Aprilie Ш5 CAMPANIA DIN 1113 A Myiui Divizion din Regim. 5 Roşiori de C. CIOCAZAN riul bulgar, pentru care se ordona". Un detaşament din 1/36.1/35,2 escadroane din regimentul 5 roşiori, trupe de acoperire din sectorul Ostrov şi Emiserlia întărite cu regim. 23 Ialomiţa şi regim. 40 Călugăreni trecute delà Călăraşi URMARE la Ostrov, au însărcinarea să ocupe, prin surprindere, în zorii zilei, Silistra şi teritorul Ia sud şi Când a început debarcarea re- după ce ar f fost echipaţi şi înargnnentului de infanterie, noi am maţi, trebuia să fie trimeşi în deprimit ordin să mergem dealul taşament, în război. Acţiunea asupra Silistrei va fi vest clé acest punct". Almalău, lângă artileria noastră Numărul căruţelor trimise spre susţinuta "de monitorul Alex. Lade poziţie, unde urma să primim Ostrov era de şi în fiecare hovari de pe Dunăre" ordinal de luptă pentru înaintare, căruţă 6 8 turci. In drum spre poziţia artileriei, Iată, că soseşte şi ordinul de i) Divizionul din 5 roşiori se va am trecut la oarecare depărtare luptă, pe care-1 aduce It. Petrescu, concentra pe zona frontierei, code cel dintâi pichet al Bulgarilor, d-lui lt. col. Herescu. Comandan- prinsă între Dunăre şi satuí Espichet ce se afla pe şoseaua Os- tul descăleca şi făcând cerc ofiţe- chioi, de unde va începe imediat trov-silistra. rii şi plutonierii ne citeşte ordinul, cercetarea şi exploatarea terenului Trecând adăpostiţi de o culme Momentul era suprem. delà sud şi sud-vestul oraşului Side deal, santinela pichetului nu Din acest ordin se putea vedea, ijsfra, spre satele Kalipetrovo şi ne-a văzut, iar noi care încă nu că eram supuşi Ia o grea în cer- Aidemir acoperind mişcarea de primisem ordinul de luptă, Fam care, că vom avea o rezitenţă şi înaintare a detaşamentului, care lăsat m pace că lupta avea să fie crâncenă. va ataca Silistra pe 2 direcţii, dintre Comandantul regimentului lt. Mergeam la luptă, aceasta era Ostrov şi Almlău, spre est şi sucol. Herescu s'a exprimat zicând: impresia, ce ne lăsase străşnicia dul oraşului Silistra" Acest pichet trebue atacat prin acestui ordin., ^ я...,.. surprindere, când va începe atacul, s'ar evita astfel pierderi delà început; şi ar fi bine să se cruţe viaţa câtorva oameni. Am înaintat pe costişe, pe culmea dealului Almalău, prin grâne şi porumb, până ce am găsit bateria de pozifie, care trebuia să susţie infanteria noastră în luptă. Această baterie de tunuri calibru S7 era comandată de căpitanul de réserva Vartanovici. Toti servanţii erau şi ei reservişti. îmbrăcaţi civil. Am trecut de baterie şi ni s'a dat un mic repaos. Am plecat iarăşi la colţul unei păduri din vecinătate, loc care ni se destinase de comandantul trupelor şi unde trebuia să aşteptăm ordinul de luptă. Atacul pichetelor si escorta grănicerilor Bulgari din pichete Sosiţi lângă pădure, am văzut şi infanteria, un batalion sub comanda maiorului Oprescu. Batalionul era adăpostit în lucrări de sapă. executate de batalion după sosire. Lt. col. Bălăceanu a executat dispoziţia de a se ataca pichetul şi a face prizonieri pe grăniceri bulgari. Subt. Slăvescu, cu plutonul său la care s'a ataşat şi sergentul reservist Radovici, un a- devăr erou, porneşte scoborând valea, pentru ca apoi în galop să ridice culmea spre pichet. In a- celas timp. divizionul schimba poziţia trecând pe lângă secerători, care văzând mişcările trupei rămese nedumeriţi. Soldaţii au descăiieat şi au început să cânte din frunză, parcă aveau aerul să meargă într'o manevră şi nu la război. Peste un sfert de oră, 5 grăniceri bulgari sunt aduşi sub escortă la divizion. Unul din ei tremura ca. varga. Grănicerii au fost j găsiţi luând ceaiul, înăuntru în pichet şi n'au făcut nici o rezistenţă. Al doilea pichet a fost făcut prizonier de către sergentul Radovici, care s'a repezit cu sabia asupra unui grănicer care par'că ar fi voit să ia arma îa ochi. Celelalte pichete au. fost făcute prizoniere, toate, până la Dunăre. înaintasem cu divizionu pe muchia dealului, care comandă şoseaua Şumla-Silistra. Văzându-se mai multe căruţe, care mergeau şore Silistra, lt. col, Bălăceanu a dispus, ca ele să fie aduse pe deal. Era greu urcuşul, panta fiind repede. Gând însă li s'a spus conductorilor, care erau turci şi care mergeau la Silistra, că sunt liberi şi ca vor merge la Ostrov, spre români, dealul devenise o şosea plană pentru, ei, iar căruţele sburau trase de căişori mici, cărora parcă Ie crescuse aripi. Turcii strigau ura f}i cei care ştiau româneşte: Trăiască România. Erau fericiţi bieţii turci. Ei veneau la Silistra, de unde I,., ;,, 2) Până la sosirea regimentului Ordm de lupta pentru atacul 23 Ialomiţa şi reg. 40 călugăreni, Silistrei batalioanele din reg. 35 şi reg. 36, Conform ordinului Marelui Se vor concentra repede la capul Cartier General, Ia 28 Iunie, tru- văii satului Almalău, la vestul viei pele din corpul 5 armată, care din această vale, rămânânl acosunt în apropierea frontierei vor perite cu posturile, ce se găsesc pătrunde în zorii zilei, pe terito- acum pe teren, din malul drept Mi-apari ca o nimfă sub cerul Ilelladei Şi amfora vieţii mi-o umpli cu vin-. Cu vinul iubirii aprins şi divin Ca spuma de mare pe sânul naiadei. In ochii tăi visuri de dor se adună Şi 'n horă nebună prind sufletul meu Ce nu mai e singur şi trist şi ateii l>c când tu eşti zâna lui blândă si bună. Desmiardă, iubită, şi viaţa mi-alină Cu flacăra dorului tău visător in care suspină isvoare de dor Şi râde o lume de flori şi lumină!... Ce dulce, ce blândă te simt, ce aproape] Cum tremur sub focul albastrei priviri Ce-mi leagănă viaţa în vis de zefiri Şi 'n cântec de valuri pe 'ntinsele ape! O lume de visuri tu porţi sub pleoape; Sunt zile cu soare si nopţi de suspin, Sunt fluturi morţii pe sânuri de crin, E blestem de ră şi murmur de ape. Şi astfel trec anii, ca umbre fugare, Când dorid dă vieţii aripi de zefir. Şi astfel se duce al anilor şir Când sufletul cântă iar dorul nu moare.. Dc-aceia, in ochii tăi mari, fericirea E cântec ce-mi place mereu să-l ascult Căci el din adâncuri de valuri e smult, Creat să 'nfioare cu lacrimi iubirea. E taina în care te 'nvălui ca mitul Cetăţilor antici, e vis de noroc... Cu ele trăi-vei în-versuri de foc Tu, rouă ce'n tine restrângi infinitul!.. Leontin Iliescu. I) Muzica de d-na Maria Ghefaliady. ВоооообооосооооооооооооооооосюсооооооооссЯ al Dunărei până la sudul satului Alamaîău". Nu se va trece frontiera înainte ca reg. 23 Ialomiţa şi reg. 40 călugăreni nn vor fi sosit pe câmpul de luptă la înălţimea satului Almalău, câini se va da ordin de trecerea frontierei şi atacul Silistrei spre est şi sud". 1) Detaşamentele vor ataca înaintând pe patru coloane, 2 centrale şi 2 laterale. Regimentul 35 şi 36 vor forma réserva detaşamentului, înaintând înapoia aripei stângi, coloana din dreapta, comandată de col. Negruţi, i-omndantul reg. 23 Ialomiţa, iar cea din stânga de colonelul Petala". Monitorul Alex. Lahovarii, cu vedetele sale se va apropia cât mai mult de botul nord-vest al Ostrovului Pastramagiu Mare. de unde va trage asupra marginei de est a Silistrei. sau va combate artileria din fortul Medjidis, sbia înaintând apoi dacă nu este bătut, până în fata oraşului, pentru înaintarea infanteriei despre est şi sud de oraş".,,trenul regimentar va rămâne la Ostrov". Trupa va consuma hrana, ce o va avea asupra ei". Artileria de poziţiune delà cota 135 va susţine acţiunea infanteriei putând schimba poziţiunea pe măsură, ce atacul înaintează". Comandantul detaşamentului (ss) colonel Simionescu". După ce a terminat de citit ordinul şi a dat desluşirile cerute de împrejurare, comandantul regimentului adresându-se către noi zice": Care din d-voastrâ voeşte să aibă onoarea de a face recunoaşteri către Silistra? Fără să mai aştepte vreun Tăspuns, dă această cinste lt. Timotei, cel mai vechi ofiţer care şi pleacă imediat cu plutonul său, şi trimete în urmă patrule de recunoaşteri către Kali Pefrovo, către Medjidia-Tabia cu instrucţiuni precise". 'Va urma). Principele Nicolas ca cerceta? i) Sublinierile pentru a explica ocuparea Silistrei, înaintea ordb nulu de trecerea frontarii.

7 Damifiiea, 10 Aprilie lvííu fjniversül LITERAR He Războiul Paravanul. Lupta era pe sfârşite. Căpitanul unei companii franceze zăcea la pământ, străpuns de două gfoanie, unul în piept; şi altul în piciorul stâng. Hol daţii totuşi trebuiau să urmeze ordinele generalului. Atunci. 3 dintre ei, au ridicat pe căpitan, l-au aşezat fiindcă nu era rănit mortal după o piatră mare şi iau dat un pic de apă. Çi ea să evite o allă lovitură în corpul căpitanului, până fa sosirea brancardierilor, s'au aşezat ei trei la rând ca paravan în faţa căpitanului. Focurile continuau năprasnic si dintr'o parte şi dintr'alla. Doi dintre soldaţii cari fiiccau paravanul nu căzut, până să sosească brancardierii, iar cel caro nu fusese atins, s'a repezit îndată în rânduri. Englezoaica. Fata unui lord era de ß luni la ambulanta franceză cea mai înaintată. Îmbrăcată bărbăleşte, umhin din tranşeu în frarrşeti să îngrijească de sănătatea soldaţilor. Era pe cât de atenfă şi veghetoare, pe atât de frumoasă. Preferaţii ei însă erau infanteriştii, fiindcă aceştia ţinteau bine. Infr'o Fuotă de lângă Dixmundc. era înainte eu batalionul cel mai avansat. Grindina de gloanţe cădea potop, soldaţii rămâneau pe drum, răniţi, sdrobiţi, ori morţi. Ëa a scăpat feafără şi a luat cu eroism parte ta atacul piept la ptvpt cu duşmanii. încurajând pe camarazii ei. + Ihn parttá logodnicei. Într'un spital. Soldatul se simte rău; n'o să-şi mai vadă satul. Cu blândeţe, o infirmieră se apropie de el, a-citit numele delà capul peturni şi ţine 'n mână un pachet. Pachetul le pe adresa bolnavului. Infirmieia s'a apropiat eu un zâmbit de mamă bună, soldatul a deschis o- chii şi i-a pironit asupra pachetului. -- E pentru tine, dragul meu; e din satul tău trimis. O sudoare rece cuprinde pe bolnav, care încearcă să surâdă, dar n'are putere să ţină 'n mână pachetul. Infirmiera a deschis euuu. soldatul a putut să mai surâclă. In pachet era fotografia unei fete de ţară, durdulie şi frumoasă, era o pa&că de Paşti şi un bileţel. Tesptept, să vii sănătos". Soldatul le-a privit pe toate, dar surâsul i-a sburat de pe buze, i s'au umplut. însă ochii rle.lscr&mi. Şi-a stat aşa, mişcând neivos din mână. Şi-a revenit apoi şi ceru să vadă fotografia. Ce fată bună e, - - spuse el infirmierii. Te rog să mi-o Iaşi, iar pasca dă-o unui sărac. Spre miezul nopţei а mi:dt, strângând cu putere fbtjgrafît la piept. Cimpanzeul. Un matelot german avea un cimpanzeu, pe care trebuia sa-1 lase la Anvers, când s'a declarat mobilizarea. După câtva tirap, malelofol crezând eă ііпх;-ікѵшх\ i-a fost omorît, se pregătea să ceară daune interese, când tot : n- teresândti-se află, eă сітрлпівиі trseste şi e foarte bine îngrijit în grădina zoologică. Matelotul a rămas tare mulţumit de această veste şi a exclamat: Totuşi noi ce rău ПЗ-ШГІ purfat írt Belgia, pe când ei se poartă blno şi cu cimpanzeii. Pionierul cu sapa. In Argonne, tranşee-'e franceze şi cele germane sunt aşa de apropiate, în cât lupta se urmăreşte anecdotic de obiceiu cu bombe şi grenate aruncate cu mâna. Singură sapa poate să câştige teren. Pionierii sapă şl înaintează. Era decis un atac Împotriva tranşeelor germane din această regiune. Fuseseră preparate 7 găuri pentru mine. într'o zi, soldatul francez care aşeza mina cea mai înaintată, auzi deocamdată pe un soldat german cântând şi fluersnd, pe urmă auzi pe subofiţer, care-i spunea să lucreze mai repede, ca я dona zr totul să fie gata. In zorii zilei,, minele franceze au explodat şi tranşeul german fu ocupat de francezi. In alt tranşeu, sé înâmpla altceva. Şi dintr'o parte şi dintr'slta se săpa în aceiaşi direcţiune, la o lungă galerie subterană. Şi unul şi celălalt săpător au simţii aeelaş zgomot şi s'au oprit din lucru. Germanul însă după câtva timp reluă lucrul şi după câteva săpături s'au văzut fafă în faţă, doi duşmani. Ce să faeă? Germanul ridicase sape să dea; francezul l'a dezarmai şi- i-a oferit o ţigară. După câtva timp de vorbe înşirate fără să se înţeleagă, tranşeul german se prăbuşi, omorând pe toţi soldaţii. Scăpase doar cel care sta de vorbă cu francezul. Ultima vrere. Un soldat era dus aproape mort la infirmerie Căpitanul său eând îl văzu opri pe Dranirarderi: şi spuse rănitului câteva cuvinte de îtieurajare. Soldatul dând din cap răspunse: Ştiu, domnule căpitan, că sunt aproape dus, dar nu mă plâng. Sunt atâţia morţi înaintea mea şi vor fi şi alţii după mine, sărmanii! Iar după un moment de şovăială, spuse cu timiditate: Vrei să, mă îmbrăţişezi, căpitane? Ca să mor liniştit. Căpitanul, cu lacrimile 'n ochi, l'a sărutat. SâsuBê alamei Sub steaguri alergaţi, capii, Cu al patriei dar sfânt.' E clipa ca, prin vile/ii. Să daţi iubitei Românii întregul ei pământ Aii ora duleei deşteptări In ceruri a sunat ; S'aratë n nie.toartei -éri Că lor de frunte intre ţâri Ne este rezervat. Un singur dar şi-o cugetare Avem in astă lume : Să concentrăm, inlr'o grupare, Pe toii din Tisa pân'la mare Cepoartă-al nostru nume. Să înfăptuim ce-au visat, In vremuri legendare, Strămoşii noştri ce-au păstrat Ast petec de pământ, prădat De hoardele burbare. O, sfânt amor de neam şt ginte Reinviază azi în no-t Simţirile cele mai sfinte. Să sune alarma! Înainte Spre tâmpul de război! Ţintiţi privirea ta drapel, Al patriei Onor, Cu inimi, braţe de oţel Să-l apărăm să fie el In veti triumfător f... Căpitan. A.G. Drăghicescu EX-LIBR1S Păcatele Sfinţiei sale, nuvele, Al. Caza ban. Unul dintre cei mai dintre povestitorii noştri e d. Caaabau. 'Dacă reuşeşte în tot ce scrie, dacă tipurile sale trăiesc, e faptul că toate acele tipuri trăes'c. ŞJ eu nvcni întâlnit cu domnul care are o boală interesantă şi care a fost căutat de doctorul Mariaescu, dar fiind că nu scriu numere, nu mi-a dat prin minte, că acest individ poate fi eroul unei schiţe măcar. Cazaban şi-a notat interesantul monolog al tipului şi a făcut o schiţă pe care o citeşti cu plăcere, chiar dacă nu ştii că tipul trăeşte. E mai mult ca sigur, d. Cazaban îşi ia tipurile din viaţa de toate zilele, căci le vezi trăind, ţi-aduci aminte de expreshmile lor. îi auzi glumind, sau povestind. Când îţi iei subiectele din viaţa de toate zilele şi ai talent, e peste putinţă să nu faci o operă bună. Dar Cazaban iubeşte natura. Firea lui de vânător pasionat 1-a făcut să iubească câmpul şi pădurea, animalele, şi păsările şi dacă mî-e ciudă că face uneori să tacă ciripitul unei păsări din crâng, în schimb mă bucur că îndeletnicirea de Nemrod. 1-a făcut să iubească natura. Şi de aceia e sincer în e-eia ce scrie, de aceia nu exagerează niciodată, de aceia are şl succes, care poate i-i invidiază cei care cred că pot să cunoască natura şi viaţa numai din odaia lor cu cărţi si fişe, sau cei de pe Ia berarii şi cafenele. Cazaban iubind natura întreaga, iubeşte şi pe oameni, dar a- eretsta nu4 împiedică să vază de multe ori partea eomieă. să scoată la iveală fără multă silinţă defectele şi. viciile celor pe care-i descrie. Nu poţi să găseşti ceva mai natural, mai nesilit, mai plăcut, ca,..uh şef de tren", care nu e de mirare să fi existat. Cazaban cunoaşte mahalaua eu toate tipurile ei, cum cunoaşte şi pe ţărani. Dacă nu cunoaşte pe cei din societatea,,snobilor", nu-i descrie, dar ar trebui să-i cunoască, ar trebui să caute să-i studieze, pentru că sfârcul salivei ar fi o necesitate pentru aceşti domnişori, care simt mai puţin inteligenţi de eât lacheii loi-. O singură imputare: sunt unele schiţe, care te fac să vezi numai decât că nu au fost scrise pentru un volum, ci pentru o revistă. Ştiu bine, a fost nevoit cândva să le scrie, dar ar putea să Ie.înlăture dintr'un volum. Aşa, printre altele Fără ertare", Afacerile de o- noare", Paltonul lui Mavrighi". Sunt şi în acestea observaţi uni juste, clar lipseşte ceva. In orice caz, ele nu împiedică constatarea, că noul volum de nuvele al d-lui Al, Çazaban, este u- nul dintre cele rhai interesante dii câte au apărut în ultimul timp sil aceasta na poate'decât să bucure pe eei care-î urmăresc desvoltarea talentului său. Albert Viaţa artistică ţi literară Conceptul tenorului R. Con» stantino a fost fixat pentru ziu«de 25 Aprilie a. c. La acest cort cert va da concursul ş-i maestru' George Enescu. D>. G. Momuleanu a fost nu-ţ mit membra în corrsjïiul de ad-. ministrafie al Teatrului Naţional din laşi, ca reprezentant al societarilor, îrţ locui d-lui Pella, al cărui mandat a expirat iar d. I, Petrovici, profesor universitar, a fost numit membru tn comitetul de lectură al aceluiaşi teatru, ca' reprezentant al societarilor în lo» cui d-hii State I>ragomir, al cărui mandat a expirat... D/. ministru I. G. Duca a vizitai zilele trecute, expoziţia de pictură şi sculptură a societate..tinerii mea artistieă". Dv ministru a reţinut, pentru minister, din picturile maeştrilor S-trâmbu, Kimon Loghi, Pallady, Steriarle, Artaehine etc. cum şi sculpturi de Fr. Storck şt Oscar Spätbe. Casa de cetire..petre Liciu" va da, Miercuri 22 Aprilie a. c. în sat Ioanele..Eintraftl", o serată dansantă, în folosul bibîiotecei sale publice. i Aseară a fost la Ateneu, con ceri tul societăţei corale Cercul, ari fistic muzical", de sub direcţiunea d-lui M. Tănăsescu. eu concursul d-nei Rodigo, a baritonului Athanasiu şi a altor artişti. Cu prilejul aniversarei de 90 a^ ni delà înfiinţarea gimnaziului din Târgovişte, d. ministru V. G. Morţun a donat 500 Tei pentru biblioteca acelui liceu. + Zilnic se văd numeroşi artişti?i literaţi, mai cu seamă artiste, solicitând audienţe ministrului industriei şi comerţului. Nu ştm ce legătură poate fi în-! tre literatură, artă şî acest minister. Or. au ajun.; literatura şi arta fot un fel de industrie... naţională? f Şi moldovenii au înfiinţat un salon literar.,moldova", care ne anunţă o serie de şezători literare cu Mihail Cedreanu, Topîrceanu şi alţii. Credem că e vorba do un salon foarte serios. L. I. l'eiilru orr-ce reclama íj inni sau.sffií!iil>í»it de adrese» d-niï 'slîonsifï Hiit vt»«aïï si ataşst şi um diu ЬепэгііЛ сц «are prîmes» ziarul «Universul Liferar», eontrar. recïamsil lunea sau schimbarea de іъ dresă ii H î'or fi rezolvate.

8 ,4. _ і\о. ІЬ. UNIVERSUL LITERAR ADALBERT PE CHAM1S80 Păţaniile iui Peter Schlemihl Soman tradus de S. іч< 'A.JRI^. ЬТ Trecui In Europa pe la coloanele lui Hercule şi după ce-i cercetai ţinuturile delà miază-zi ml miază-noapte, trecui din Asia ÜB Nord prin gheţurile delà pol fel Groenlanda şl America, cu- reierai amândouă părţile a- eeotui continent; dar iarna, care fi Începuse la Sud, mă alungă Inte înapoi delà capul Horn pre miază-noapte. Mă oprii până se iacu ziuă In Asia de R&s&rit şi-mi urmai otindările după 6 mică odihnă. Ы cele doulă Americi mergeam Talungul şirurilor de munţi cari cuprind vârfurile cele mai AMU te cunoscute pe globul no- tru. Umblam încet, şi cu băgate de seamă din culme în culme, eând pe vulcani arzători, când pe vârfuri acoperite de zăpadă, adesea abia trăgându-mi sufletul. Ajunsei la muntele Sf. Ilie fi aurii peste strâmtoarea de Behring în'asia. O luai pe созд- Me ei răsăritene cu multele şi Meritele ei cotituri şi cercetai tu "cea mai mare luare-aminte acele insule de care mă puteam apropia. De pe peninsula Malacea cizmele mele mg duseră tn Sumatra, Java, Bali şi Lamboc. Am încercat, trecând adesea prin mari primejdii şi lotuşi mereu în zadar, să-mi croc sc peste micele insule şi stânci, de sari e presărată această mare, o trecere nord-vestică spre Bor- Mo şi alte insule ale acestui arhipelag. Trebuii sa mă las de gândul ăsta. Mă aşezai ta «fâr- Ц pe marginea insulei Lamboc, Д cu faţa întoarsă spre Sud ţi Răsărit plânsei ca şi când» aş fi atât înaintea zăbrelelor temnifei mele, fiindcă dădusem atât de iute peste o piedică a colindarilor mele. Noua-Olandă, a- tat de trebuincioasă spre a înţelege sistemul pământesc în întregul Noua-Olandă cu Hora şi fauna ei, şi marea de Sutd ca insulele ei de mărgean, toate acestea 'mi erau închise, aşa că delà început încă tot ces trebuia siă adun şi-sä alcătuesc ra osândit să rămâe doar erftmpeie. O, scumpul meu Adalbert, la ee bun toată tnidia oamenilor! Adeseori, în ţoiul iernii din Australia, mă repeziam dala capul Horn şi Tăceam dintr'o săritură cele două sute de paşi ce mă deepărţiau de Tasmania şi dte Noua-Olandă, păsându-mi prea puţin cum mă voi întoarce, chiar dacă aceasta ţară neprimitoare ar fi trebuit să se închidă peste»ine ca un capac de sicriu; înfruntam frigul şi furtunile mării, încumetându-mă bărbăteşte pe gheţurile polare. Dar în zadar, căci mi fusesem încă în Noua-Olandă. Mă întorceam mereu la Lamboc,. mă aşezam pe marginea sa cea mai îndepărtată şi plângeam iar. cu faţa întoarsă spre Sud şi Răsărit, ca m feţe zăbrelelor temniţei mele. Mă zmulsei din acel loc şi cu fnima îndurerată mă inapoiai in lănntrul Asiei, străbătui părţile ei pe cari nu le cunoşteam, armând revărsatul zorilor spre Apus, şi ajunsei chiar în acea. mară la TbebaMa ia locuinţa hot&rtta. de mai mainte, unde foeeeem îi! sfue trecută după' - miazi. După ce mă odihnii puţin şi se fntnină de ziuă în Europa, în URMARE ŞI SFÂRŞIT - tâia mea grijă fu să dobândesc toate câte 'mi trebuiau. Mai întâi piedici de încălţăminte, căci văzusem cât de plictisitor e sa 'mi scot eternele ori de cate ori vream să-mi încetinesc mereul sau dóriam să fac vreo observaţie. Nişte pantofi încălţaţi peste cizme avură pe deplin efectul dorit şi mai târziu purtam totdeauna două perechi, fiindcă mi ee Întâmpla adesea să fiu silit e'arunc o pereche nemai având vreme s'o ridic când lei, oameni sau hiene mă speriau pe când a- dunam plante. Ceasul meu foarte bun era un cronometru minunat în repezile mele colindări. A- f&ră de astea, 'mi mai trebuiau un sextant, unele instrumente de fizică şi câteva cărţi. Ca să. capăt toate acestea, am făcut câteva drumuri primejdioaee la Londra şi Paris, ocrotit de o ceaţă prielnică. Când sfârşii restul aurului meu vrăjit, plătii cu dinţi de elefanţi pe cari 'i găsiam uşor. Aveam bine înţeles grijă s'aleg dinţii cei mei mici a căror greutate nu trece» peste puterile mele. După puţin timp avui tot ce-mi trebuia, şi-mi începui îndată viaţa nouă de învăţat amator. Cutreerai astfel pământul, măsurând ba înălţimea munţilor, ba temperatura izvoarelor şî a. aerului, când observând fiare sălbatice, când cercetând plante; delà eţruator mă dusei la pol, din lumea veche in cea noua, comparând experienţele şi observaţiile mele. Ouăle struţilor africani sau ale pairilor mărilor nordice şi poame, mai ales curmale şi banane, erau hr-мпа mea obişnuită. Tutunul 'mi îndulcia soarta şi spre a mă mângâia de prietenia şi compătimirea oamenilor, aveam un credincios câine cu părul flocoe, care 'mi păzea peştera din Thebafcbi. Când mă întorceam împovărat de comori noi, săria vesel pe mine şî bucuria luî mă ăcea să simt că nu sunt singur pe lume. A mai trebuit,o întâmplare ciudată care Să mă întoarcă printre oameni. XI Odată, pe când cu cizmele împiedicate culegeam pe coaetele Norvegiei alge şi lichen, un' urs alb ieşi pe neaşteptate de după o stâncă şi veni drept spre mine. După ce-mi azvârlii pantofii, voii să sar pe o insulă din apropiere către care 'mi înlesnla calea o stâncă pleşuvă ce ieşi» din valuri. Pusei eu un picior pe stâncă, dar pe d'altă parte căzui în mare, fiindcă din nebăgare de seamă păstrasem un pantof în piciorul célalt. Frigul cel mare mă pătrunse şi abia scăpai de această primejdie. Cum mă văzui pe uscat, alergai cât putui mai iute spre deşertul Libiei ca să mă usuc acolo la soare. Dar cl mă dogoria atât de tare la cap, încât foarte suferind mă întorsei ameţit spre miazănoapte. Căutai să pus la răsărit şi delà răsărit la şi alergai la întâmplare delà a- pus la răsăritşi delà răsărit la apus, trecând iute delà zi la noapte, delà vară la gerurile iernei. Nu ştiu câtă vreme am colindat astfel pământul. Nişte friguri puternice 'mi ardeau vinele, simţiam cu tiare spaimă că mă sfârşesc. Spre nenorocul meu, în goana mea nebună, mai culcai pe cineva pe picior. Trebue să-i fi pricinuit durere mare, căci primii o lovitura puternică şi căzui. Când 'mi revenii în fire, zăceam liniştit într'un pat bun, ce sta într'o sală mare şi frumoasă intre multe alte paturi. Cineva sta la căpătâiul meu; prin sală umblau oameni delà uto pat la autul. Veniră şi în faţa patului meu şi vorbiră despre mine. Mă mxraiau însă numärui doisprezece, iar pe perete la picioarele mele sta scris bine şi foarte la> murit nu mă înşelam, căci îl putui ceti foarte bine pe o tablă de marmoră neagră cu slove mari aurite numele meu PETER SCHLEMIHL Pe tablă mai steteau sub numele meu încă două şiruri de litere; eram însă prea slab ь<рге a le ceti, şi închisei deci iar ochii. Aurii rostindu-se lămurit şi tare un fel de cuvântare 'n care era vorba de Peter Schlemihl, dar nu puteam înţelege ce se spunea; văzui un bărbat prietinos şl o femee foarte frumoasă îmbrăcată în negru apropiinduee de patul meu. Fetele lor nu-mi erau străine, dar nu-i putui recunoaşte. Trecu câtva timp şi mă mai lnadrăvenii.,'mi ziceau tot»mmărul doisprezece, şi, din pricina bărbei sale lungi, numărul douisprezece trecea drept evreu, colace nu-1 împiedica de a fi tot atât de bine îngrijit ca ceilalţi. Parcă nu se băgase de seamă că el n'avea umbră. Fui încredinţat Că cizmele cu toate celelalte lucruri găsite asupra mea, când fusesem adus acolo, erau bine păstrate şi-mi vor fi înapoiate după ce mă voiu vindeca. Lo-ahű, unde zăceam bolnav, se numia SCHLEMILITJM. Ce se citea zilnic acolo era un îndemn către lume de a se ruga pentru' Peter Schlemihl, întemeietorul şl binefăcătorul acel/ui aşezământ Bărbatul prietenos, pe. care-1 văzusem te, patul meu, era Bondel; femeia frumoasă era Mina. Mă vindecai necunoscut în ScMemihlium, după ce mai a- flai multe alte lucruri. Mă aflam în oraşul natel al lui Bendel. Din rămăşiţa aurului meu blestemat ei înfiinţase acél ospiciu cu numele meu, unde mă binecuvântau nefericiţii, şi e! '1 supraveghia. Mina era văduvă-un nenorocit proces criminal costase viaţa pe domnul Rascal, iar pe dânsa cea mai mare parte a a- verii. Părinţii li muriseră. Ea trăia acolo ea văduvă cu frica Tui D-zeu şî făcea binefaceri. Ea vorbia într'o zi cu domnul Bendel la patul numsinil douăsprezece: De ce vii atât de des în aerul necurat al acestei săli, nobilă doamnă? Soarta d-tale e oare atât «e amară ca să doreşti moartea? Nu, domnule Bendel, de când m'am trezit din lungul meu vis şi m'am recules, mă simt bine; de atunci nu mai doresc, nici nu mă mai tem de moarte. De atunci privesc cu voie buna trecutul şi viitorul. D-ta nu ser Duminică, 19 Аргіне 1915 veşti oare cu plăcere într'un chip atât de nobil pe stăpânul şi prietenul dk-tale? Slavă Domnului, da, nobilă doamnă. Soarta noastră a fost din cele mai ciudate. Am sorbit, până 'n fund, fără să băgăm de seamă, o cupă amestecată de a- mărăciune şi dulceaţă. Acum e goală. S'ar putea crede că totul n'a fost decât o înscenare menită să ne iacă să pricejrem cum trebue să înţelegem. adevărata viaţă. Dar viata ni se araiâ sub cu totul altă înfăţişare, şi n'am vrea să mai trecem prin acele necazuri. Suntem totuşi fericiţi că am cunoscut acele amăgiri. Sunt d'asemenea pe depiin încredinţat că vechiul rmstru prieten duce acum o viaţii n.ai fericită decât altădată. Şi eu o cred, răspunse frumoasa văduvă ; apoi porniră mai departe. Convorbirea asta făcuse adâncă întipărire asupra mea; dar stăm pe gânduri dacă trebuia să arăt cine sunt sau să plec necunoscut d'acolo. Mă hotărîî. Cerui hârtie şi creion, şi scrisei cuvintele:,,şi vechiului d-voastrâ prieten i! merge acum mai bine ra mai înainte, şi dacă 'şi ispăşeşte greşala, o face după ce şi-a Im păcat cugetul." După aceia voii să mă îmbrac, simţindu-mă înzdrăvenit. Se a duse cheia dulăpiorului, ce sta lângă patul meu. Acolo 'mi găsii toate lucrurile. Mă îmbrăca! ; pestem an tau a mea neagră 'mi atârnai cutia de botanică, la car? patul meu. încălţai cizmele şi d'abia deschisei uşft. când nies ei aflai departe pe drumul The baidei. Pe când mergeam d'alungul coastelor Siriei, drum parare mă îndepărtasem cea din urma oară de casă, văzui pe bietul meu Figaro ieşindu-mi înainte. Acest căţel minunat păr?a fi căutat urmele stăpânului să,t, a cărui întoarcere trebue s'o fi aşteptat multă vreme. Mă opri? ca săi chem. El alergă cfttnţ mine lătrând, arătându-mi prin mii de desmierdări mişcătoare bucuria sa nemărginită. 7. )uaî sub braţ, căci nu m'ar ti putut urma, şi-1 adusei acasă. Acolo găsii totul în regulă. Puţin, câte puţin, pe măsură ce-mi recăpătăm puterile, mă întorsei u îndeletnicirile şi la felul de viaţă de mal înainte; dar un an de zile trebuii să mă feresc de nesuferitul frig delà poli. Şi astfel, iubitul meu C.ha misso, trăiesc şi azi încă. Ciz mele nu mi se rup în craîa temerilor ce-mi insuflase la în ce' put faimoasa carte a lui Tieckius. De rebus gestis PoliciHi. Trăinia lor rămâne aceiaş, numai puterile mele scad: am totuşi mângâierea că le-am întrebuinţat într'un ţel nobil, şi nu fără roade. Atâta cât mi-au îngăduit cizmele.am cutreiera» pământul, i-am studiat forma, munţii, temperatura, schimbările atmosferei, manifestările puterii sale magnetice, viaţa răspândită pe suprafaţa lui, mal ales printre plante; am pătruns cu deamănuntul toate acestea mai bine decât oricare altul. Am arătat în mai multe cărţi faptele constatate, cu cea mai mare preciziune cu putinţă şi foarte lămurit; Iar în mai multe broşuri încheierile şi ' vederile mele. CASA de SĂNĂTATE - SPECIALA PENTRU - BOALE DE FEMEI - SUB DIRECŢIA - DOCTORULUI Ï. KIR1AC Chirurg primar ; Şeful serv. de gynécologie al Spitalelor Eforiei SlCţlE SEPARATA PENTRU BĂRBAŢI (hemoroide. hernii, tumori, calcule vesicala stricturi nretrale, etc.). Strada Sf. lonioa 8, in dosul Teatrului National TELEFON 2 96