GAZETA HÂRTIBACIULUI. Salva\i MOCÃNI A Hârtibaciului LOLELE ACUM 160 DE ANI. Din SUMAR Un tezaur la Henndorf! CAMPANIE DE STRÂNGERE DE SEMN{TURI

Transcrição

1 Din SUMAR Un tezaur la Henndorf! Brãdeni PUBLICAÞIE LUNARà A ASOCIAÞIEI VALEA HÂRTIBACIULUI ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITA ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã Marcu, NumÃRUL 10, IANUARIE 2007 APARE LA AGNITA - PREÞ: 1 LEU - pag. 4 LOLELE ACUM 160 DE ANI Era perioada de apogeu a breslelor, forma de organizare prin care meseriaºii îºi protejau drepturile, îºi promovau produsele ºi se implicau în organizarea ºi administrarea localitãþilor. La fiecare început de an conducãtorii breslelor dãdeau socotealã asupra activitãþii lor ºi se fãceau noi alegeri. Noii aleºi, organizau petreceri la care participau toþi membrii breslei respective. Sipetul (lada cu insemnele) breslei era dus spre locuinþa noului staroste însoþit de alaiul participanþilor, în faþa cãrora noul ales depunea jurãmântul. LUn fragment din romanul Der holzerne Pflug (Plugul de lemn) al scriitoarei Thusnelda Henning-Herman, o frescã a vieþii saºilor transilvãneni, a cãrui acþiune se desfãºoarã în perioada de frãmântãri istorice a anului 1848, descrie un asemenea moment petrecut în Sighiºoara în care sunt implicate douã lole din Agnita. Astfel, în fiecare breaslã zilele alegerii noului staroste au trecut mai liniºtite decât de obicei. Numai la cojocari a început pe neaºteptate zburdãlnicie ºi petrecere zgomotoasã. Doi bãieþi tare glumeþi din aceastã breaslã s-au retras dupã incendiul Agnitei la rudele lor din Sighiºoara. N-au avut mult de pierdut, aºa cã acum n-au mult de plâns. Dar nu vor sã renunþe la vechiul obicei al oraºului lor de baºtinã ºi cer sã însoþeascã sipetul breslei pe drumul spre locuinþa noului staroste al cojocarilor, aºa cum se obiºnuia la Agnita. Li s-a dat îngãduinþa ºi astfel anul ãsta în oraºul sfintei Agnetha n- a apãrut nici un Urzel, în schimb la Sighiºoara au fost doi. (continuare în pagina 5) Salva\i MOCÃNI A Hârtibaciului PROIECT CIRCUITUL TURISTIC AL BISERICILOR FORTIFICATE - pag. 5 Alþîna Cyan Magenta Yellow Black CÂND N-AM AVUT ISTORIE, AM AVUT COLINDELE Din an în an, cete ºi cete de colindãtori, îmbrãcaþi în frumoase costume româneºti, cãlãuziþi de stea, în ajunul ºi în ziua Naºterii Domnului, bat la porþile sufletelor noastre vestindu-ne împlinirea promisiunii divine: Astãzi s-a nãscut Hristos, Mesia chip luminos Lãudaþi ºi cântaþi ªi vã bucuraþi! Evenimentul este plin de bucurie, iar sufletele ºi inimile devin iesle, în care se sãlãsluieºte pruncul Iisus, Mititel, înfãºeþel / În scutec de bumbãcel!, strãjuit de Prea Curata Sa Maicã, Sfânta Fecioarã Maria. Fiinþa se umple de luminã, în case îngerii se coboarã ºi cântã: Mãrire întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire! (continuare în pagina 7) CAMPANIE DE STRÂNGERE DE SEMN{TURI PROIECT CIRCUITUL TURISTIC AL BISERICILOR ORTODOXE PICTATE DE FAMILIA GRECU DIN SÃSÃUª Familia Grecu din Sãsãuº CEA MAI MARE DINASTIE DE PICTORI ZUGRAVI DE BISERICI (pag. 2)

2 2 RESPECTAREA STANDARDELOR DE PROTECTIE A MEDIULUI Dupã aderarea la Uniunea Europeanã, Agricultura ecologicã presupune: agricultorii români vor fi nevoiþi sã - respectarea principiilor produselor respecte normele comunitare de protecþie ecologice (neutilizarea tehnologiilor a mediului. Aceste norme condiþioneazã poluante, ameliorarea continuã a fertilitãþii alocarea subvenþiilor agricole. naturale a solului, utilizarea economicã a Standardele comunitare de protecþie a resurselor energeticeetc.); mediului se referã în principal la: - e interzisã utilizarea pesticidelor, - calitatea apei: la nivel comunitar, sunt ierbicidelor, fertilizatorilor sintetici, ºi a prevãzute mãsuri pentru a asigura protecþia practicilor de manipulare geneticã. În ceea apei de poluarea cauzatã de nitraþii din ce priveºte creºterea animalelor, este interzisã agriculturã, controlul ºi limitarea reziduurilor folosirea profilacticã a antibioticelor ºi de pesticide în apã, etc. hormonilor de creºtere ºi se pune accentul - utilizarea durabilã a terenului agricol ºi pe bunãstarea animalelor ºi pe asigurarea a solului: mãsurile vizeazã prevenirea unei hrane cu produse naturale; deteriorãrii terenurilor ºi solului ca urmare a - nu se folosesc materiale furajere, aditivi degradãrii provocate de defriºãri, a alimentari, ingrediente pentru prepararea degradãrii chimice (din cauza pesticidelor ºi alimentelor, substanþe folosite în alimentaþia a îngrãºãmintelor) ºi a degradãrii biologice animalelor, substanþe ajutãtoare pentru (inclusiv schimbarea microorganismelor ºi a pregãtirea furajelor, produse pentru curãþarea conþinutului solului) ºi dezinfectarea adãposturilor pentru animale - calitatea aerului: reglementãrile asigurã ºi alte produse decât cele permise sã fie reducerea emisiilor nocive ( de exemplu, folosite în agricultura ecologicã; agricultura este principala sursã a emisiilor - este obligatorie folosirea de seminþe sau de amoniac care contribuie la deteriorarea material vegetativ sãditor obþinute prin pãdurilor din cauza ploilor acide). metode de producþie ecologicã; -conservarea biodiversitãþii, resursele - toate stadiile procesului de producþie, genetice ºi a peisajului: protejarea florei ºi inclusiv depozitarea, procesarea, ambalarea faunei, a terenurilor etc. sunt strict ºi etichetarea produselor sunt controlate de reglementate. un organism de inspecþie ºi certificare, Producþia ecologicã înfiinþat în acest scop. Agricultorii care practicã agricultura ecologicã trebuie sã respecte standarde NR Aceste informaþii au fost preluate suplimentare de protecþie a mediului. din revista europeanul. NOI CE FACEM CU ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC? Dupã 1989 accesul peste graniþa României a devenit tot mai liber. Dinafarã spre România liber de la început, invers, libertate acordatã gradual. Ce se aduce din altã parte mai ales din apus e perfect, ce vrea România sã ducã acolo trebuie verificat ºi paraverificat, pentru a nu-i infecta pe cei care sunt mai avansaþi din punct de vedere al puterii financiare. Aºa ne-am trezit, cã în timp ce ni se interzicea folosirea unor tratamente chimice ºi medicale în agriculturã ºi zootehnie, eram invadaþi cu deºeuri toxice, alimente ºi substanþe cu termene depãºite. Aºa neam trezit cã în timp ce produsele noastre agricole nu prea au ce cãuta în þãrile care stãpânesc Europa mai demult, produsele lor n-au nici o interdicþie pe piaþa româneascã. Aºa au apãrut în culturile din România plante modificate genetic iar pe piaþa furajelor ºi rafturile magazinelor alimentare, produse provenind din culturi modificate genetic sau conþinând ingrediente obþinute din OMG-uri. În toiul lungilor frãmântãri ºi scandaluri politice ºi economice, problema Organismelor Modificate Genetic (OMG), rãmâne în umbrã pentru opinia publicã din România. În timp ce în alte þãri membre ale UE OMG-urile fac în mod sistematic subiectul agendelor politice, a mass-media ºi a cecetãrilor ºtiinþifice, în România autoritãþile trateazã aceastã problemã cu cinism ºi iresponsabilitate, acþionând în favoarea industriei ºi asumându-ºi riscuri în detrimentul consumatorilor, agricultorilor ºi mediului. OMG-urile sunt o temã contro- versatã, între oamenii de ºtiinþã care nu cunosc efectul lor în timp asupra organismului uman, ºi marii producãtori agricoli care pot realiza profituri uriaºe cultivând ori utilizând aceste produse, pe care ei personal nu le consumã, preferând produsele curate, ecologice. În þãrile membre UE, societãþile civile au luat atitudine ºi cetãþenii anumitor zone ºi-au declarat teritoriile protejate faþã de OMG. Valea Hârtibaciului este o zonã cu soluri grele nefavorabile marilor culturi agricole dar prielnicã zootehniei. O ºansã pentru agricultorii de aici este realizarea de produse ecologice atestate, foarte cãutate ºi bine plãtite pe piaþa europeanã, din care se spune cã facem parte. Pentru a obþine asemenea produse este nevoie de colaborare între producãtorii agricoli de pe Valea Hârtibaciului, de sprijinul instituþiilor ºi autoritãþilor publice din zonã, de stabilirea unei strategii ºi a unei politici agricole comune. În acest sens se impune ca o primã mãsurã, elaborarea de urgenþã a unei hotãrâri în cadrul asociaþiei Valea Hârtibaciului, prin care zona sã fie protejatã legal, sã devinã Zonã fãrã OMG. Urgentarea realizãrii acestei mãsuri se impune pentru a împiedica pãtrunderea OMG-urilor în culturi ºi în consumul animalelor, fapt ce ar distruge ºansa ca produsele din aceastã zonã sã fie atestate ca produse ecologice. Dacã guvernanþii ºi parlamentarii noºtri nu ne protejeazã faþã de poluarea din afarã, trebuie sã învãþãm noi de la cetãþenii din aceste þãri cum sã ne apãrãm, ºi sã adoptãm mãsuri în consecinþã. Ilarion Bârsan PROIECT : CIRCUITUL TURISTIC AL BISERICILOR ORTODOXE PICTATE DE FAMILIA GRECU DIN SÃSÃUª CEA MAI MARE DINASTIE DE PICTORI DE BISERICI DIN TRANSILVANIA O FAMILIE DE ZUGRAVI: FAMILIA GRECU DIN S{S{U~ Familia de pictori zugravi Grecu din Sãsãuº, ce acoperã trei generaþii, a lãsat în urmã un «lanþ» de biserici toate clasate ca monumente istorice apreciate tocmai pentru pictura acestor renumiþi pictori. Pe valea Hârtibaciului sunt bisericile din Mohu (biserica Sf. Nicolae 1782, fraþii Nicolae ºi Alexandru Grecu), Fofeldea (biserica Sf. Vasile , fraþii Grecu), Þichindeal (biserica Cuvioasa Paraschiva 1791, fraþii Grecu), Retiº ºi cea mai veche biserica din Sãsãuº «Adormirea Maicii Domnului», pictatã de fraþii Grecu. Reproducem mai jos o cercetare a lui Valeriu Literat publicatã în «Biserici Vechi Româneºti din Þara Oltului» - Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996 E relativ mare numãrul de biserici din Þara Oltului care au fost zugrãvite de familia Grecu. Despre trei: biserica din Arpaºul de Sus, fosta bisericã ortodoxã din Viºtea de Jos ºi cea din Voivodenii Mici, avem informaþii sigure. Despre biserica ortodoxã din Arpaºul de Jos ºi cea ortodoxã din Sãrata credem aceasta prin deducþie, în urma unor analize stilistice comparative. Pe lângã acestea, tot prin deducþie stabilim cã au fost zugrãvite de ei ºi bisericile din satele «de pe Ardeal» (din dreapta Oltului): Colun ºi desigur Sãsãuº. Mi se spune cã ºi biserica din Fofeldea ar avea zugrãveala asemãnãtoare cu cea din Sãsãuº. N-am avut rãgaz sã o cercetez ºi pe aceasta. ªtefan Meteº mai însemneazã pe Ioan ºi Alexandru Grecu, ca zugravi ai bisericii din Mohu. E posibil sã mai existe ºi alte biserici zugrãvite de ei, (...) În Sãsãuº e încã destul de vie tradiþia despre zugravii Grecu, dar fãrã multe precizãri. Numele de Grecu îl mai poartã azi în sat numai doi urmaºi mai tineri, Gheorghe ºi Vasile, acre nu se mai ocupã cu pictura ºi care în prezent sunt emigraþi în Statele Unite ale Americii. De la cel din urmã zugrav, Vasile, sunt încã douã fiice în viaþã, Paraschiva Curta ºi Ana Grecu. Cea din urmã, azi în vârstã de 75 de ani (N.C.R.: avea 75 de ani la data apariþiei cãrþii: 1996), ne-a oferit câteva ºtiri privitoare la tatãl ei, ºi localitãþile unde a lucrat. Amintirile îi sunt din vremea copilãriei, deci acestea pot avea o dozã de inexactitate în privinþa anilor sau chiar a locurilor pomenite. Ana îºi aduce aminte cã se ducea cu mama sa la bisericile unde lucra tatãl Vasile, la Colun (?), Sãrata (poate cã la biserica ortodoxã la turn, din afarã), Scoreiu, Arpaºul de Jos ºi Cîrþa. ªtie cã tatãl sãu, Vasile, învãþase meºteºugul de la tatãl lui, nu îºi mai aminteºte cum îl chema pe acel bunic al ei. Ea avuse ºi un frate, Vasile, dar acesta n-a vrut sã înveþe zugrãvitul ci s-a fãcut cioban. Tatãl ei, zugravul Vasile, nu lucra dupã modele (izvoade) ci lucra cu mîna liberã. Vopselele le cumpãra ca praf ºi le prelucra singur, amestecândule cu apã. La unele vopseli întrebuinþa ºi câte un pic de albuº de ou, dar nu la toate. Dupã ce se uscau chipurile zugrãvite, le freca cu un fel de corn alb, ca sã se lustruiascã de chichia (de sclipeau). Lucrarea din urmã era spoitul zugrãvelii cu un strat de firnais. N-au rãmas nici scule, nici lucrãri acasã de al zugravului Vasile. Ana Grecu ºtie cã tatãl ei, pe când lucra, cânta mereu bisericeºte cã avea glas bun (Cantorul de la biserica unitã din Arpaºul de Jos încã îºi aduce aminte de zugravul Vasile Grecu ºi, ca specialist, susþine ºi el cã rãsuna biserica de pricesnele lui ). Acesta mai ºtie cã zugravului i se mai zicea ºi Vasile Spãtariu, fiindcã fãcea ºi spete (ca ºi alþi sãsãuºeni) spete relativ scumpe, dar care totuºi se vindeau, fiind foarte durabile, semn cã le lucra foarte conºtiincios. Zugravul Vasile Grecu a avut neamuri la Arpaºul de Jos, dar n-am putut stabili categoric ce fel de rudenie. Fiicã-sa, Ana, ºtie cã popa Cucu din Arpaºul de Jos era frate cu tatãl ei (!). Cantorul pomenit mai sus încã afirma cã Vasile zugravul avea neamuri, dar i se pare cã le avea dupã soþia lui, o Vãseascã mãritatã în Sãsãuº. Matriculele bisericii ortodoxe din Sãsãuº nu-s prea vechi. Fiind foarte rupte, e destul de anevoios sã le cercetezi. Am gãsit totuºi cã la 1857, iulie 20, a murit Zugravu Nicolae Grecu, în vârstã de 73 de ani (deci a fost nãscut pe la 1784). Din cele de pânã aici, se impun câteva constatãri: aceastã familie a practicat meºteºugul zugrãvitului în decurs de cel puþin 70 de ani. N-avem date documentare sã stabilim care dintre cei de la început a învãþat mai întâi meºteºugul, nici în ce legãturã de rudenie erau. Din partea noastrã credem cã întrebarea se poate pune numai între Ioan ºi Alexandru Grecu, Ioan fiind amintit ca zugrav numai la Mohuºi, ºi aici, înaintea lui Alexandru, - pe acesta din urmã îl întâlnim ºi mai târziu, - îl socotesc pe Ioan ca începãtorul seriei de zugravi din aceastã familie. E sigur însã cã, afarã de Ioan, zugravii urmãtori au deprins meºteºugul din neam în neam ( ca sã nu zic: din tatã în fiu). Din aceastã împrejurare a rezultat însã un rãu destul de grav pentru valoarea lucrãrilor lor. Meºterii de la început au mai multã siguranþã la lucru, au chiar originalitate ºi au curajul de a introduce uneori elemente locale, care, pe lîngã cã contribuie la verietatea scenelor, le mai însoþesc ºi cu elemente realiste. (...) De altã parte, cei dintâi dintre aceºti zugravi întocmeau scenele zugrãvite de ei dupã o oarecare ordine, ceea ce ne face sã presupunem cã urmau îndemnurile vreunei Erminii. Continuatorii lor, începând încã cu cei de la Voivodenii Mici, nu mai respectã nici o ordine. Al doilea fapt, ce ar trebui scos la ivealã din spusele Anei Grecu ºi ale cantorului de la biserica unitã din Arpaºul de Jos, e pietatea lui Vasile Grecu, pe care o manifestã prin cântãri religioase în vremea zugrãvitului. Putem presupune, cu tot dreptul cã acest sentiment religios la Vasile a fost o moºtenire de la predecesorii sãi. Aceasta explicã impresia de evlavie, ce se degaje din zugrãvelile tuturor acestor meºteri, fie ele executate în chip mai mãiestrit, fie mai stângaci. Ceea ce era în sufletul acestor meºteri, ei exprimau în forme ºi culori cu toatã sinceritatea. Am socotit vrednici de pomenire pe aceºti meºteri, care atîta timp au preamãrit pe Dumnezeu, dupã cît i-au ajutat priceperea ºi puterea ºi au bucurat ºi pe credincioºii din satele noastre cu lucrãrile lor în culori. În numerele viitoare vom prezenta aceste biserici astfel încât toþi cei interesaþi sã cunoascã aceste monumente lãsate nouã de moºii ºi strãmoºii noºtri. ªtim sã le preþuim ºi sã le îngrijim? Suntem pregãtiþi sã primim turiºti în satele acestea? Existã un segment important de turiºti ce preþuiesc obiectivele cultural-istorice. Este momentul odatã cu intrarea în Uniunea Europeanã sã demonstrãm cã ºi bisericile româneºti prezintã elemente de valoare deosebitã. În ce constã acestea ºi dacã ºtim sã le punem în valoare depinde numai de noi! Marius Halmaghi

3 3 Via\a Bisericii Reformate Agnita - trecutul apropiat, prezent, viitor - În vara anului 1998 Biserica Reformatã din Agnita a devenit de sine stãtãtoare, pânã atuncea aparþinea de Biserica Reformatã Bârghiº. La 1 septembrie a acelui an am fost numit preot ajutãtor (capelan), iar la 1 ianuarie 2002 am fost ales preot paroh al acestei biserici. În acest articol aº dori sã schiþez viaþa bisericii fãcând referire la trecutul apropiat, prezent ºi viitor. Încã de la început, în fiecare duminicã am celebrat slujbã divinã în biserica evangelicã, am þinut ore de religie pentru copii într-o salã a bisericii catolice ºi am vizitat familiile reformate pentru a cunoaºte viaþa enoriaºilor mai îndeaproape. În fiecare an am organizat tabere sau sãptãmânã de misiune pentru copii cu ajutorul studenþilor de la Teologia Protestantã din Cluj. În primãvara anului 1999 cu ajutorul Eparhiei Reformare din Ardeal biserica noastrã a reuºit sã cumpere o clãdire în centrul Agnitei, care în trecutul apropiat, la etaj, a servit ca locuinþã pentru preot, la parter era o salã pentru copii ºi un spaþiu comercial unde magazinul Bisericii Reformare Rupea avea un punct de lucru. ªi asta ne ajutã ca biserica sã fie de sine stãtãtoare din punct de vedere financiar. Renovarea clãdirii s-a reuºit, cu contribuþia materialã a enoriaºilor. Începând cu anul 2000 am pus baza unei relaþii durabile de înfrãþire cu o comunitate reformatã din Oosterbeek din sud-estul Olandei, parteneriat pe care în continuu îl clãdim pentru binele ambelor comunitãþi. În comunitatea noastrã s-a simþit nevoia sã construim, pentru slujbele divine, propria noastrã bisericã ºi în jurul acestei biserici sã formãm o familie unitã. Iniþial consiliul bisericesc a plãnuit construirea unei noi biserici, dar acest plan s-a dovedit a fi irealizabil pentru aceastã comunitate micã, fapt pentru care a decis modificarea clãdirii parohiei. În curte am ridicat o clopotniþã, clopotul fiind donaþia unei comunitãþi reformate mici, de ºapte suflete din {TORUL NICOLAE NI ESCU A trãit 96 de ani, din care 73 a fost agniþean, unde 25 de ani a avut nobila misiune de dascãl. În 1979 la rugãmintea preotului Simion Sãsãujan, înfiinþeazã ºi dirijeazã corul Sf. Nicolae pânã în 1990, când predã nobila misiune fiului sãu Doru Niþescu. Din activitatea sa ne-a parvenit, cu sprijinul familiei, un important document cu informaþii despre Agnita. Este vorba despre lucrarea de grad, realizatã în 1947, intitulatã Istoria Comunei Agnita, o lucrare bine documentatã din care aflãm date despre construcþia ºcolilor ºi bisericilor din oraºul care l-a adoptat. În acest numãr publicãm un fragment din aceastã lucrare. (partea I) Lucrare de Nicolae Niþescu Învãþãtor Agnita Tîrnava Mare 1 aprilie 1946 în vederea obþinerii gradului I Agnita, este un tîrguºor de locuitori, aºezat la 50 km depãrtare de SIBIU, SIGHIªOARA, MEDIAª ºi FÃGÃRAª, pe valea Hârtibaciului, împrejurare care a favorizat transformarea sa, într un centru industrial, economic ºi cultural. Astfel spre acest centru converg toate interesele satelor de pe valea Hârtibaciului, Costurile financiare ale modificãrii efectuate în clãdire, au fost suportate de o comunitate reformatã din Groningen, de biserica reformatã din Oosterbeek ºi de Eparhia Reformatã din Ardeal. În ºcoala din Bârghiº în timp de 16 ani nu era secþie maghiarã. În 2000, când erau ºapte copii din Agnita ºi Bârghiº s-a reuºit pornirea claselor primare. Datoritã cererii pãrinþilor ºi a recomandãrii UDMR din Sibiu, Inspectoratul a aprobat secþia maghiarã care funcþioneazã ºi în prezent. Acum, în Agnita sânt 222 reformaþi, din care în bisericã într-o duminicã sânt prezenþi în medie anualã de persoane. ªi în acest an vizitez familiile ºi am o relaþie personalã bunã cu enoriaºii. Þin orele de religie pentru copii ºi slujbele ocazionale (botez, cununie, înmormântare) în douã limbi. În Agnita lângã Biserica Reformatã mai este o comunitate maghiarã Romano- Catolicã, având propria ei bisericã, parohie ºi preot. În afarã de aceeaºi limbã maternã ne leagã o altã limbã comunã: credinþa ºi dragostea. Asta ne dã de înþeles cã sânt mai puternice legãturile care ne þin împreunã decât zidurile care ne-ar despãrþii. Cele douã biserici sânt aproape, aºa cum gândirea ºi spiritualitatea oamenilor este asemãnãtoare. ªi în am sãrbãtorit împreunã ziua mamelor ºi am comemorat evenimentele cele mai importante ale istoriei comune; am adus omagiu eroilor neamului cãzuþi în revoluþia din Cu Biserica Evangelicã sãseascã întreþinem ºi în prezent o relaþie bunã. Noi întotdeauna ne vom simþii datori faþã de ei, pentru cã atâþia ani ne-au oferit biserica lor pentru celebrarea slujbelor reformate. Ne bucurãm cã ºi biserica ortodoxã este deschisã pentru colaborare. Preotul din Bârghiº m-a chemat la maslu de obºte. Patru preoþi ortodocºi din Agnita ºi Bârghiº au acceptat invitaþia ºi au participat la sfinþirea bisericii noastre în noiembrie Împreunã cu preotul catolic am luat parte la încoronarea cari se aprovizioneazã de pe piaþa Agniteî ºi tot aici îºi desfac produsele. Azi este un orãºel în toatã accepþia cuvântului, având luminã electricã, pavaj, case cu etaj frumos orânduite, strãzi frumoase, o piaþã largã totul fiind încadrat între dealuri îmbrãcate în verdeaþã. dând aºezãrii un peisaj frumos, iar ochiului încântarea unor priveliºti odihnitoare. In partea dinspre nord-vest a târgului, pe coama dealului, este un frumos parc numit STEINBURG», dupã numele judecãtorului care 1-a organizat, având alei de castani, tei ºi brazi, pe care edilii de azi, îl pãstreazã în condiþiuni mulþumitoare. PRIMELE ÎNCEPUTURI? Despre începuturile localitãþii, n au rãmas urme cu toate cã are o vechime de 900 anî. Vechea aºezare se numea ALTBACH ºi era întemeiatã de coloniºtii Saºi, veniþi pe aceste plaiuri între Aceastã regiune a fost întotdeauna-populatã, fapt ce ni-l atestã cioburile de vase scoase din pãmânt ºi care provîn atât din epoca sciticã cât ºi din. acea romanã. Regiunea fiind în cea mai mare parte acoperitã cu pãduri de stejar, fag ºi carpen, cu goluri potrivite atât pentru agriculturã cât ºi pentru pãºunat, locuitorii acestei regiuni s au ocupat în primul rând cu pãstoritul ºi în al monumentului ridicat în cinstea eroilor neamului. Puterea lui Dumnezeu de a lega naþiuni învinge ºi diferenþele dintre limbi ºi culte. Cele douã comunitãþi maghiare colaboreazã în continuare cu Biserica Reformatã ºi Catolicã din Oosterbeek. În vara anului am participat, cu un grup de 19 tineri din Agnita ºi Bârghiº, la un schimb de experienþã în Olanda, unde am cunoscut mai bine atât viaþa oamenilor, a societãþii cât ºi a bisericii. Am vizitat muzee, fabrici, frumuseþile naturale ale Olandei. ªi ei ne viziteazã anual de mai multe ori. În afarã de sprijinul material pentru care noi le suntem recunoscãtori, ne leagã prietenia ºi credinþa. E bine sã ºtim cã Dumnezeu a altoit în noi omenia, care este aceeaºi ºi care este simþãmântul cel mai de bazã a conºtiinþei umane. Din pãcate în kilometrii sântem departe de comunitãþile reformate ºi de multe ori simþim cã sântem rupþi de alte biserici, asociaþii culturale ºi religioase. În secolul XXI, când ne dominã individualismul, voinþa de a sprijini viaþa ºi iniþiativele altora a devenit un lucru foarte rar. Însã eu doresc ca în viitor, sã avem o relaþie de colaborare bunã cu preoþii bisericilor, cu comunitãþile din jurul nostru ºi astfel sã devenim oameni care împlinesc Legea lui Christos: Purtaþi-vã sarcinile unor altora (Galateni6,2) Cunoaºterea trecutului este datoria noastrã. Pentru formarea prezentului sântem responsabili. Despre viitor avem aceea nãdejde cã nimic nu se va întâmpla fãrã voia lui Dumnezeu ºi nici,,un fir de pãr de pe capul nostru nu va pierii (Luc.21,18) fãrã voia Lui, dar toatã viaþa noastrã personalã, familialã, culturalã, spiritualã - va rãmâne în mâna Aceluia care este Creatorul tuturor fiinþelor pãmânteºti, pe palma lui Dumnezeu. Agnita la 19 ianuarie 2007 ISTORICUL COMUNEI AGNITA Kozma Endre Preot reformat doilea rând cu agricultura, iar aceastã situaþie s-a menþinut pânã în secolul al XII-lea, când au fost colonizaþi Saºii ºi când agricultura a început sã se desvolte mai mult, odatã cu meseriile. Prima aºezare omeneascã, bine înþeles româneascã despre, care avem urme scrise rãmase în mici însemnãri aflate în cãrþile biserîceî ortodoxe române, a fost în sudestul comunei, la locul numit Pãrãul Bisericuþei. Este la o distantã de 3 km de aºezarea actualã, peste deal dela Agnita, într o micã depresiune de teren, nu departe de pãdurea ce azi poartã numele de LEMPES, deasupra Vãii vechi, denumitã ulterior de cãtre coloniºtii Saºi ALTBACH. Iar astãzi numitã atât de ªaºî cât ºi de Românî, OLBOC. La acest loc numit P A R A U L BISERICUÞEI, a fost o aºezare stabilã de Români, ca dovadã denumirea ºi bisericuþa ce-o aveau, însã din care azi, nu a mai rãmas nici un fel de urme, decât însemnãrile amintite ºi legenda. Date mai precise despre viaþa CREDIN E ~I DATINI 1 FEBRUARIE ( FAUR, FÃURAR) In aceastã zi se serbeazã Sf. Trif. Nu se lucreazã, ca via sã fie pãzitã de grindinã. Se mai þine pentru ca lupii sã nu mãnânce vitele. Femeile lipesc cu pãmânt vetrele, gura cuptorului ºi oriºice crãpãturã prin casã, ca sã se lipeascã ºi gura pãsãrilor, viermilor ºi la orice insectã ce atacã ºi mãnâncã holdele ºi viile. Se dã de pomanã o strachinã de mãlai, ca sã nu mãnânce vara lãcustele porumbul. 2 FEBRUARIE Întâmpinarea Domnului sau Stretenia. În aceastã zi se crede cã se întâmpinã vara cu iarna; atunci începe a cãlãtorii iarna. Soarele se urcã tot mai sus ºi noaptea este tot mai micã. De Stretenie se mai serbeazã Martirii de iarnã, ca pãzitori ai lupilor. Ei împiedicã dacã le þi ziua- pe lupi, ca sã mãnânce vitele ºi mai cu seamã oile. Aceastã zi e ziua ursului. El iese din vizuinã, de unde a stat, cum a dat zãpada, ºi începe a juca ãnvârtindu-se ca într-o arie dinaintea vizuinii. Dacã în aceastã zi e soare ºi ursul îºi vede umbra, el se sperie ºi se-ntoarce înapoi în vizuinã ºi mai stã încã ºase sãptãmâni, cãci va mai fi încã iarnã. Iar dacã nu-º vede umbra, atunci rãmâne afarã, cãci nu mai este iarnã. Se face apã sfinþitã amestecatã cu unt pentru ungerea pomilor contra omizilor. Nu se dã gunoiul afarã din casã, tot pentru ca sã nu mãnânce lupii vitele. De va fi lunã plinã va fi an cu belºug. 11 FEBRUARIE Sf. Vlasie. Se serbeazã pentru ca femeile însãrcinate sã nu facã copii schilozi; ca vitele sã nu nascã orãtãnii pocite, cu mai multe picioare, cu douã capete, cu un ochi ºi altele, pentru cã atunci înseamnã cã dracul s-a corcit cu ele ºi a pus stãpânire pe gospodãria omului. 24 FEBRUARIE (DRAGOBETELE) Cu aceastã zi se începe primãvara, Dragobetele fiind cap de primãvarã. Dacã e timp frumos, tinerii se duc de culeg ghiocei.dragobetele se serbeazã. Nu se lucreazã, pentru a fi ferit de boli. E ziua dragostei. Se începe orice lucru pentru casã, cã merge cu spor. Se scuturã ºi se aºeazã în casã, ca sã vie binele ºi averea sã se-ntoarcã în casã. Nu se lucreazã însã la câmp, în atelier sau în curte cã-i rãu de friguri. Aceastã sãrbãtoare o þin ºi pãsãrile. Ele se strâng în stoluri ºi ciripesc, apoi se logodesc ºi încep sã strângã cele trebuincioase, cã sã facã cuiburi. Când cineva lucreazã în ziua de Dragobete, cântã ca toate pãsãrile. acestor Români, pânã la venirea coloniºtilor Saºi, nu avem. (va urma)

4 Cyan Magenta Yellow Black 4 Un tezaur la Henndorf! Aceastã afirmaþie i-ar putea pune pe gânduri pe mulþi dintre cei care nu au auzit încã nimic despre celebrele lãzi de la Hendorf/ Brãdeni. Intradevãr, podul bisericii evanghelice din Brãdeni ascunde un ansamblu de lãzi valoroase care sunt tot mai mult vehiculate în ultimul timp. Este vorba de un numãr de aproximativ 120 de lãzi pictate, dintre care cele mai vechi provin din sec Se aseamãnã foarte mult cu aºa numitele lãzi rudãreºti rãspândite pe tot teritoriul þãrii, lucrate în tehnica de îmbinare panã si uluc dar spre deosebire de acestea sunt pictate. Au fost confecþionate din lemn de fag, fãrã cuie metalice, ºi înnobilate cu pictura arhaicã reprezentând motive geometrice, zoomorfe, dar ºi antropomorfe. Interesante sunt însã figurile umane(câte douã pe fiecare ladã)care au atras atenþia cercetãtorilor prin caracterul lor simbolic ºi mistic. S-au formulat diverse teorii (nefondate) dintre care cea mai plauzibilã susþine ca reprezentãrile umane vin din perioada romanicã (care a persistat pânã târziu în Valea Hârtibaciului) dar originea lor se afla în antichitatea romanã. Astfel, Horst Klusch face paralela între larii antici (figurine de dimensiuni mici,din bronz sau oitra) care serveau drept protecþie a locuinþei, ºi figurile de pe lãzi. Asemãnarea mare reiese din poziþia braþelor (unul îndreptat în sus ºi unul în ºold), ºi a picioarelor(amândouã sunt îndreptate în aceeaºi direcþie sugerând miºcarea). Pe lãzi mai apar ºi elemente decorative (rozete) precum ºi motive heraldice cum ar fi leul în poziþie verticalã aºa cum apare el in blazoanele epocii, spre deosebire cã aici desenul este foarte stilizat Un subiect mai delicat îl constituie datarea obiectelor. Atât analiza comparatã, cea esteticã cât si cea dendrocronologicã ne îndreptãþeºte sã afirmãm ca cele mai vechi dintre lãzi provin din sec In sprijinul acestei estimãri vine ºi dovada unei lãzi din localitatea învecinatã Apold care poartã anul Se foloseau pentru depozitarea lucrurilor mai valoroase, dar ºi pentru alimente. În interior sunt prevãzute cu o casetã destinatã actelor, banilor, a bijuteriilor dar în acelaºi timp, caseta ascundea sub ea o cutie secretã foarte bine gânditã pentru situaþii nesigure. Odatã cu amplasarea lãzilor în podul bisericii din Brãdeni, ele au servit depozitãrii cerealelor. Mai multe lãzi au fost deja restaurate la Sighiºoara iar altele se aflã în curs de restaurare. Se va avea în vedere ºi amenajarea unor condiþii optime de conservare a lor la faþa locului, adicã în podul bisericii din Henndorf. ªtefan Vaida LOCALIT{ ILE DE PE VALEA HÂRTIBACIULUI DUP{ ANUL PRIMEI ATEST{RI DOCUMENTARE Sã ne cunoaºtem trecutul pentru cã tot ce ne înconjoarã poartã amprenta muncii strãmoºilor noºtri. Nr. Crt. Localitate Unitatea teritorial administrativã ANUL PRIMEI ATESTÃRI DOCUMENTARE 2007 Aniversãri 1. Brãdeni Brãdeni ANI 2. Caºolþ Roºia Bruiu Bruiu ANI 4. ªomartin Bruiu ANI 5. Nou Român Arpaºu de Jos ANI 6. Vãrd Chirpãr ani 7. Hosman Nocrich ani 8. Roºia Roºia ANI 9. Daia Roºia ANI 10. Vecerd Bîrghiº ANI 11. Coveº Agnita ANI 12. Bîrghiº Bîrghiº ANI 13. Peliºor Bîrghiº ANI 14. Mihãileni Mihãileni ANI 15. Nucet Roºia ANI 16. Gherdeal Bruiu ANI Sudul Transilvaniei a fost inclus, ca teritoriu, în zona geograficã care a fost locuitã din vremuri imemoriale, existenþa umanã pe aceste meleaguri fiind demonstratã ºtiinþific. În judeþul Sibiu, cea mai veche descoperire despre vreo locuire umanã este un toporaº de mânã, din cremene în hotarul comunei Racoviþa, în vara anului Toporaºul, o unealtã universalã a epocii pietrii, este datat la începutul acestei epoci (acum circa de ani) În primul mileniu, locuirea densã ruralã explicã apariþia organismelor statale româneºti ºi desãvârºirea procesului de etnogenezã poporului român în contextul convieþuirii cu triburile migratoare de trecere sau cu cele statornicite temporar ºi trecerii inerente la o nouã concentrare economicã prestatalã. Lipsa menþiunii românilor de cãtre actele regale maghiare sau de cele papale nu poate demonstra lipsa populaþiei autohtone ci numai faptul cã aceasta nu a fost colonizatã, decât odatã cu aºezarea secuilor ºi a saºilor. Se cunosc formaþiunile lui Glad, Gelu ºi Menumorut, trei voievodate care demonstreazã apariþia unei pãturi bogate, în plin proces de feudalizare care s-a opus sistematic pãtrunderii regatului maghiar în Transilvania. Notã: Anul primei atestãri documentare este anul în care o localitate este amintitã într-un document oficial! Festivalul «LOLELOR» a dat semnalul începerii campaniei de strângere de semnãturi pentru «MOCÃNIÞA HÂRTIBACIULUI». Majoritatea saºilor veniþi din Germania ºi prezenþi în acele zile în Agnita au semnat tabelele concepute de Asociaþia Valea Hârtibaciului ºi Asociaþia Ecomuzeul Regional Sibiu. De ce aceastã campanie? De ce acum ºi nu acum un an? Întrebãrile sunt fireºti pentru cã presa cotidianã sibianã ºi-a informat sistematic cititorii cã se fac eforturi, se cautã fonduri pentru reabilitarea celui mai cunoscut ºi îndrãgit simbol al Vãii Hârtibaciului. Nu mai departe de finele lunii noiembrie un director al SAAF fãcea o declaraþie liniºtitoare : «investim de euro în reabilitarea acestei cãii ferate». Era o declaraþie care venea în întâmpinarea tuturor celor care se zbãteau sã gãseascã o soluþie pentru a se vedea MOCÃNIÞA funcþionând în anul turistic «2007 Sibiu Capitalã Culturalã Europeanã». În paralel - în luna mai s-au fãcut formalitãþile ºi demersurile de rigoare pentru ca aceastã linie sã fie clasatã ca MONUMENT ISTORIC. Ce înseamnã aceasta? Direcþia de Culturã, Culte ºi Patrimoniu Sibiu înainta Ministerului Culturii ºi Cultelor o documentaþie stufoasã prin care se solicita ca întreaga linie (inclusiv cantoanele, haltele ºi gãrile) sã fie puse sub protecþia Legislaþiei Monumentelor Istorice. Precedentul exista, în judeþul Alba, linia Abrud - Câmpeni a fost clasatã ca monument istoric ºi a fost salvatã de la dezmembrare. Sunt foarte mulþi oameni de afaceri ce ºi-ar dori sã valorifice linia ca fier vechi. Este simplu sã demolezi dar mult mai greu sã construieºti. Avem o valoare de patrimoniu pe care cu greu vom mai putea sã o refacem dacã aceastã linie se va dezafecta. Puþini ºtiu cã pânã în prezent linia Sibiu-Agnita a fost scoasã de douã ori la licitaþie, pentru vânzare. Toate aceste demersuri sunt publicate în numerele trecute ale Gazetei Hârtibaciului. Ce s-a întâmplat? NIMIC. În luna mai 2007 expirã termenul de graþie care a fost obþinut pentru a se lua decizia clasãrii liniei ca MONUMENT ISTORIC. Lucrurile sunt relativ clare. Trebuie sã facem ceva pentru cã timpul trece ºi este o numãrãtoare inversã ce poate conduce la dezmebrarea liniei. Am Salva\i MOCÃNI A Hârtibaciului Foto Mihai Blotor sentimentul cã fãrã presiunea noastrã a tuturor celor ce vor sã sprijine reabilitarea liniei ºi reluarea curselor regulate Si biu- Agnita, în luna iunie vom asista la cea mai dureroasã înfrângere a societãþii civile din judeþul Sibiu. ESTE POSIBIL CA ÎN 2007 SOCIETATEA CIVILÃ SIBIANÃ SÃ NU SE IMPLICE ÎN CEL MAI PITORESC MIJLOC DE TRANSPORT DIN JUDEÞUL SIBIU? ESTE POSIBIL CA ÎN ANUL 2007 ANUL SIBIULUI SÃ ASISTÃM LA DEGRADAREA SINGURULUI MUZEU DIN ÞARÃ AL LOCOMOTIVELOR DE EPOCÃ PLASAT ÎN VECHIUL DEPOU AL SIBIULUI? SIBIENI AÞI VIZITAT ACEST MUZEU? VÃ INVITÃM NOI! VEÞI REGÃSI, AICI, VECHILE LOCOMOTIVE CU ABURI ECOLOGICE! PÃCAT CÃ NIMIC DIN CE ESTE AICI NU ESTE PUS ÎN VALOARE! Toþi cei ce doresc sã participe la SALVAREA MOCÃNIÞEI vã rugãm sã semnaþi aceste liste la Primãria oraºului Agnita. Rugãm asociaþiile ºi fundaþiile sibiene sã participe la aceastã campanie. Dorim, ca cel mai târziu la 20 aprilie 2007, sã depunem pe masa d-lui Ministru al Culturii ºi Cultelor cel puþin de semnãturi pentru a-l sensibiliza ºi a-l convinge cã trenuleþul acela mic ºi încet este simbolul VÃII HÂRTIBACIULUI ºi meritã introdus în TEZAURUL TEHNIC NAÞIONAL. Mulþumim pe aceastã cale Casei de Presã ºi Editurã Tribuna ºi Tipotrib, tuturor redactorilor ºi tipografilor (peste 100 de persoane) care au fost primii care au susþinut aceastã idee. Mulþumim Casei Corpului Didactic, bibliotecarilor din Biblioteca ASTRA ºi angajaþilor Consiliului Judeþean Sibiu pentru semnãturi. S-au strâns în Sibiu peste 400 de semnãturi. Sã nu uitãm cã o semnãturã este un efort insignifiant pentru un scop atât de nobil. FIÞI ALÃTURI DE NOI PENTRU UN VIS PREA ÎNDEPÃRTAT! SALVAÞI MOCÃNIÞA HÂRTIBACIULUI! Doamne ajutã! Marius Halmaghi

5 Cyan Magenta Yellow Black LOLELE ACUM 160 DE ANI 5 (continuare din pagina 1) Când pe stradã au început sã pocneascã din bicele lor lungi, oamenii au ieºit din case, au privit uimiþi ciudatele fãpturi ºi au început sã râdã. Ia te uitã la ei cum mai aratã! Din gât pânã la picioare, spânzurã în jurul trupurilor limbi de postav de culoare mohorâtã, lungi cât degetul, cusute pe haina purtatã pe dedesubt. Câteva peticele viu colorate fac culoarea închisã sã parã ºi mai înfiorãtoare. Feþele nu li se pot cunoaºte, cãci o mascã vopsitã ºi deasã din împletiturã de sârmã le acoperã obrazul, pe cap ºi-au tras câte-o cãciulã mare din blanã scumpã, iar ochii ameninþãtori ai unui râs scânteiazã pe frunþile înspãimântãtoare. Uneori pãºesc posomorâþi ºi aºezaþi pe lângã sipet, ca ºi cum l-ar pãzi, alteori zburdã fãcând sãrituri diavoleºti ºi sperie lumea cu þipete fioroase. Croitorul, fiindcã a cutezat sã tragã pe unul din ei de coada lungã ºi groasã din cânepã împletitã, trebuie sã-ºi plãteascã îndrãzneala lovindu-i-se cocoaºa nu numai cu batjocura usturãtoare ci ºi cu palma nebunului care-l plesneºte aspru. Biciuºtile vâjâitoare cu sfoarã lungã ale urtzelilor stãpânesc strada, lumea le ocoleºte, dar dincolo de bãtaia lor s-a adunat un convoi de oameni veseli cãscând gura ºi scãpaþi de griji. La locuinþa noului staroste al cojocarilor, bãieþii înveºmântaþi ciudat sunt primiþi cu prietenie ºi poftiþi la masa plinã. Dar se aratã cã nu pot sta jos ca orice creºtin, cãci prelungirea spatelui le e acopertã de talanga de tinichea a urtzelilor care iese mult în afarã. Sunt nevoiþi sã-ºi întoarcã scaunele ºi sã stea cãlare pe ele. Nu mai contenesc întrebãrile despre amãnuntele ºi însemnãtatea adâncã a obiceiului urtzelilor. O, cei doi încotoºmãnaþi au destule de povestit despre viaþa veselã din Agnita în lunea jurãmântului, când o sutã sau poate ºi mai mulþi de asemenea travestiþi fac nebunii pe strãzi ºi prin case, când cojocarii scot la vedere în alaiul lor tot soiul de animale cu blanã împãiate, chiar ºi un urs fioros, iar croitorii înfãþiºeazã pe strãzi jocul cãluþilor. Dupã o veche datinã, urzelii au voie sã facã dreptate fãrã sã fie pedepsiþi ºi fãrã sã ºtie cine sunt, ºi sã poruncescã ispãºiri pentru rele rãmase nepedepsite înãuntrul oraºului lor. Povestesc cu mare mulþumire cum l-au bãtut mãr pe mãcelar fiindcã le cântãrise cu greutãþi mãsluite ºi fusese iertat de jude. Povestesc despre nesuferitul de solgãbirãu, vãtaf priceput sãntoarcã întotdeauna legea spre partea de unde primea câte o salutare de aur; ºi pe el l-au lãmurit cu bicele, l-au lãmurit stãruitor sã- ºi cearã mutarea.mai povestesc cã dãruiesc lovituri cu ghiotura unui flãcãu când pãtrunde în grãdiniþa altuia, sau când, cu lacomã neruºinare, întineazã cinstea femeilor. Calfele ºi ucenicii se îmbulzesc în jurul bãieþilor veseli din Agnita. Fata starostelui, cu obrajii rumeni ca un mãr de Buneºti,ºi-a rezemat braþul rotunjor de speteaza unui scaun ºi ascultã curioasã mai ales ceea ce povesteºte unul din ei, cel înalt ºi lat în umeri. S-ar putea sã fie curioasã sã afle ce culoare au ochii scânteietori ascunºi dupã împletitura de sârmã ºi ce limbã ºtiu vorbi, în orice caz, cãpºorul cu cununa de coade grele prinse în creºtet se apleacã tot mai mult spre povestitor. - Mai avem ºi alte drepturi! strigã lunganul. Tot ce putem lua fãrã mâini, numai cu gura, e al nostru pe bunã dreptate! La iuþealã ºi-a smuls masca, a cuprins-o de mijloc pe fiica starostelui ºi i-a apãsat cu poftã un sãrut, drept pe guriþa rumenã. În clipa urmãtoare izbucneºte o flacãrã, urcã aproape pânã-n grinzile tavanului, apoi scade, se târãºte pâlpâind ºi fumegând peste blana scumpã. Iubitul fetei, cuprins de furie, þinuse coada împletitã din cânepã a îndrãzneþului peste flacãra unei lumânãri. - Pedepsim ºi noi pe cel care pãtrunde în grãdiniþa altuia! gâfâie tânãrul sugrumat de mânie. Stigãte... îmbulzealã... rãsunã palme... zbierete... bufnituri de trupuri în cãdere! Meºterul, chibzuit, zmulge blana ce mocnea de pe capul urtzelului ºi o zvârle în colþul încãperii, câteva cizme grãbite strivesc jarul! Un ulcior cu vin stinge vâlvãtaia din pãr ºi fiþuicile de postav ce ard înfundat. Au apãrut câteva arsuri uºoare, dar altfel nu s-a întâmplat nici o nenorocire. Totuºi tinerii cei veseli din Agnita sunt daþi afarã. Fata starostelui se plânge iubitului ei: - De ce-ai vrut neapãrat sã strici petrecerea, dacã aºa-i obiceiul la Agnita? Dar cu aceste vorbe toarnã gaz peste foc. Cea mai bunã calfã a tatãlui ei, sortit sã-i fie soþ ºi stãpân, îi spune cu mânie: - Obiceiurile sã fie cinstite ºi lãsate acolo unde au luat fiinþã dintr-o întâmplare petrecutã pe vremea strãbunilor ºi unde au intrat apoi în felul de viaþã al oamenilor de prin partea locului! Nu-i nevoie sã fie rãsãdite în altã parte! N-avem nevoie de nimic strãin! Avem obiceiurile noastre la Sighiºoara! Ãi din Agnita pot sã mã ºi... Cu aceastã urare bine înceteþãnitã la Sighiºoara, spiritele înfierbântate se descarcã ºi se liniºtesc. PROIECT: CIRCUITUL TURISTIC AL BISERICILOR FORTIFICATE Numele românesc de sat dat aºezãrilor rurale, îºi are originea în cuvântul latinesc fossatum, adicã ºanþul care înconjura în vechime o aºezare omeneascã, denumirea rãmasã în limba noastrã veche sub numele de fsat (vezi Psaltirea Scheianã) Iar ºanþurile a cãror amintire o pãstreazã limba românã sunt confirmate ºi de cercetãrile arheologice privitoare la epoca feudalã. Hosman Transilvania a fost întotdeauna cunoscutã pentru bogãþiile ºi fumuseþile ei. Strãjuitã de munþi acoperiþi cu pãduri ºi pãºuni ºi împânziþi de pâraie repezi ce se adunã în vãile largi ale marilor ape, strãbãtutã de vãi mãrginite de dealuri în care viþa de vie a dat dintotdeauna o notã caracteristicã þinutului, Transilvania a cunoscut de milenii hãrnicia oamnelior care au cãutat în permanenþã sã smulgã pãmântului toate bogãþiile. ªi nu sunt puþine: arama ºi sarea, aurul ºi mai târziu fierul, cãrbunele ºi gazul metan, toate acestea au atras ºi au fãcut ca acest þinut sã fie râvnit pentru comorile lui. Veacuri întregi locuitorii Transilvaniei au trebuit sã înfrunte cu vitejie pe duºmanii din afarã. Alãturi de ei au stat celelalte douã þãri române surori Moldova ºi Þara Româneascã. Merghindeal Movile ªi totuºi dacã ar fi sã se sintetizeze întreaga istorie medievalã a Transilvaniei s-ar putea susþine cã ea este o continuã împotrivire împotriva nobilimii ºi o permanentã veghe sau luptã împotriva incursiunilor pustiitoare dinafarã (iniþial tãtarii, apoi turcii ºi aliaþii lor, apoi imperiul habsburgic). Mãrturiile acestor epoci de încleºtare sunt permanent prezente în peisajul ardelean. Dispuse pe vârful dealurilor sau aºezate în mijlocul satelor cetãþile din Transilvania sunt pagini evocatoare de legende populare ºi mult, mult eroism. Trebuie sã facem o distincþie între cetãþile ce au aparþinut în evul mediu puterii centrale sau nobilimii (în alte þãri) ºi cetãþile din Transilvania unde marea majoritate au aparþinut obºtilor þãrãneºti! (continuare în numãrul viitor) Bibliografie: O. Velescu - Cetãþi Þãrãneºti din Transilvania - Editura Meridiane, Bucureºti, 1964, colecþia Monumentele patriei noastre Grafica - reproduceri dupã Iuliana Fabritius Dancu - Revista Transilvania. Agnita

6 6 DRAGOSTEA DE NEAM COLEGIUL AT LAURIAN TOT MAI DOTAT Aceastã catrinþã a aparþinut strã-strãbunicii mele, Aceste obiecte au fost fãcute ºi folosite de strãbunicul meu, Costumul a aparþinut strãbunicii mele ºi este compus din:, aºa sunt scrise textele explicative din expoziþia realizatã de elevii învãþãtoarei Munteanu Mãrioara, la Muzeul de Istorie din Agnita. Bârsan Raluca a expus un vas de ceramicã pictat cu cele ºapte steme ale cetãþilor sãseºti, Coºeriu Daniel o cãniþã cu care a bãut apã bunica lui din Agnita, Drãgucian Mihai a adus din Ighiº crãtinþa strãbunicii, þesutã în 1840 ºi o fotografie a strãbunicilor, Fiþa Roxana o furculiþã ºi o lingurã de lemn, fãcute ºi folosite de strãbunicul ei, Giupanã Coleta un costum moldovenesc vechi de peste 100 de ani, o broºã douã iconiþe de la bunicii din jud. Neamþ ºi douã decoraþii pe care strãbunicul ei le-a primit în primul rãzboi mondial, Gãvârlaº Ioana Roxana o fotografie cu strãbunica ei ºi monede din 1859 însoþite de o panglicã tricolorã, Grecu Marius catrinþa strã-strã-strãbunicii lui din Bârghiº, veche de 200 de ani, Gaga Roxana o cãniþã ce a aparþinut bunicii din Bârghiº ºi o farfurie de la bunicii din Maramureº, Hirist Kassandra un vas de ceramicã ºi un fier de cãlcat cu cãrbuni, de la bunicii din Movile, Munteanu Denisa un costum popular femeiesc din Coveº, vechi de peste 100 de ani, Moldovan Rãzvan un fus, o suveicã ºi o roatã de tors din Bârghiº, Pascu Rareº un arcuº de Ne propunem sã vã oferim câteva date, puþin cunoscute, din istoricul acestei vechi unitãþi de învãþãmânt. Din consultarea matricolelor unor universitãþi apusene cercetãtorii au aflat de existenþa unui numãr destul de mare de studenþi originari din Agnita, care frecventeazã aceste universitãþi încã din anii 1429, 1434, 1445 ºi 1448 (Viena) ºi 1486 (Cracovia). Prima ºcoalã agniþeanã este atestatã, potrivit unui recensãmânt pãstrat în anul Alãturi de alte date recensãmântul menþioneazã ºi existenþa unei ºcoli. Primul director al acestei ºcoli, pe care îl cunoaºtem din documente este Vincenþiu Frank, care a funcþionat timp de 3 ani la aceastã ºcoalã, fiind angajat apoi la universitatea din Wittenberg, ca profesor universitar. Avea deci o foarte bunã pregãtire ºtiinþificã, fapt confirmat de magister artium, echivalent cu doctoratul de astãzi. ªcoala din târgul Agnita era întreþinutã de comunitatea sãseascã, dascãlii care o deserveau fiind plãtiþi de cãtre obºte. Cadrele didactice erau obligate sã serveascã comunitatea ºi ca scribi, copiind diferite documente. Localul vechii ºcoli trebuie sã-l situãm în incinta redutei fortificate din centrul târgului. Aceastã fortificaþie a suferit avarii serioase în anul 1601, cu ocazia trecerii unei oºti a lui Mihai Vitezul, condusã de armaºu Sava. În timpul rãzboiului kuruþilor ( ) a fost incendiatã. La sfârºitul sec. al XVIII-lea aceastã cetate nu mai fãcea faþã armamentului modern ºi fortificaþiile exterioare au fost desfiinþate. Din aceste materiale de construcþie rezultate din demolãri masive se construieºte în 1809 un nou local de ºcoalã, cel vechi devenind neîncãpãtor. Odatã cu venirea lui Georg Daniel Teutsch în Agnita, pedagog, istoric ºi fost director al gimnaziului din Sighiºoara, se pune problema construirii unui nou local al ºcolii. Încã din iulie 1863 planurile sunt depuse pentru aprobare. Concomitent, înaintea punerii în funcþiune a noului local ºcolar, Teutsch iniþiazã ºcolarizarea tinerilor ucenici ºi chiar a calfelor, prin instruirea contrabas folosit de vestiþii lãutari Þitruº, Sebeºan Andreea Mãdãlina a adus de la bunicii din Sâmbãta de Jos un pieptãn pentru cânepã, o spatã de la rãzboiul de þesut ºi o fotografie reprezentând patru generaþii, Stimeriu Ioan o farfurie din 1893 din Ighiº, cu celebrul cocoº de Horezu pictat pe fundal, Traicu Claudia o nãframã din Banat veche de peste 200 de ani ºi Varga Nicoleta un frumos chindeu de la bunicii din Bârghiº. De Ziua Unirii copiii ºi-a prezentat exponatele vorbind despre ele cu dragoste ºi mândrie, în faþa a numeroºi invitaþi cu aceastã ocazie la muzeul agniþean. Se simþea dragostea când vorbeau de cei cãrora le-au aparþinut obiectele, ºi mândria cã aceia au fost strãmoºii lor. Când politrucii, politicienii, guvernanþii ºi falºii istorici, fac tot ce pot pentru a stinge sentimentele nobile de iubire de þarã ºi neam, mai sunt dascãli ºi pãrinþi care se strãduiesc sã le cultive. O face cu succes ºi învãþãtoarea Mãrioara Munteanu, care îºi þine lecþiile de istorie în muzeu ajutatã de prof. Letiþia Rodina directoarea acestei instituþii. Ilarion Bârsan DIN ISTORICUL ~COLII NOASTRE voluntarã de cãtre cadre didactic în zilele de duminicã. Tot Teutsch iniþiazã ºi prima bancã cooperatist din Agnita. Venitul anual al acestei bãnci era de la început destinat construirii noului local ºcolar, conceput mai încãpãtor, cu perspective de dezvoltare spre viitor. Materialul de construcþie asigurat din demolãrile efectuate la ultimele ziduri de apãrare ºi bastioane a fãcut ca lucrarea sã progreseze. În ziua de 25 august 1867 s-a sãrbãtorit punerea pietrei de temelie a noului locaº. În fundamentul ºcolii s-a zidit o cutie cositoritã, în care s-a depus planul ºcolii, un act, cu semnãturile asistenþei, monede aflate în circulaþie ºi unele exemplare din ziarele ce veneau din târg. Filip Cristian clasa a VIII-a CASUÞA PÃPUªII Am o casã mititicã Unde stã o pãpuºicã Pãpuºica-i ºi mai micã Decât casa ei piticã Are acolo-un scãunel, ªade tot timpul pe el, Are ºi-un televizor Prinde-un post, da-ncetiºor Are ºi un dormitor Unde e un pãtiºor. Ea are un somn uºor ªi-adoarme întro clipitã Chiar ºi dacã are gripã Nu s-agitã, e cuminte Îi place chir sã ºi cânte I-am luat casetofon Sã cânte cu el în cor. RADU VIVIANA Cl. a IV-a C Felicitãm pe realizatorii revistei Mlãdiþe, a ºcolii generale G. D. Teutsch din Agnita ºi ne face plãcere ca având acordul lor, sã prezentãm în Gazeta Hârtibaciului, materiale din aceastã frumoasã publicaþie ºcolarã. Ne-am bucura dacã ºi de la alte ºcoli am primi materiale realizate de elevi, pentru publicare.,,celui care are i se va mai da ºi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua ºi puþinul care îl are. Dovedind cã ºtie nu numai sã cearã fonduri ci ºi sã le foloseascã eficient, conducerea colegiului din Agnita a mai cheltuit peste lei realizând un Centru de Documentare ºi Informare dotat cu cea mai performantã tehnologie, la care actualii profesori nici nu au visat. De altfel unii dintre ei trebuie sã înveþe utilizarea aparatelor pe care nu ºi-au putut permite sã ºi le cumpere. Centrul este amplasat în clãdirea ºcolii generale întru-n spaþiu luminos, aerisit, dotat cu aparaturã ce permite accesarea oricãror informaþii în toate domeniile ºtiinþei ºi culturii, dar ºi cu o bibleotecã ºcolarã, utilã celor ce iubesc arta cuvântului, literatura. Aceastã parte a centrului necesitã încã îmbunãtãþiri, pentru a fi la nivelul vecinilor de spaþiu. Pentru cã lângã tehnologia nouã, ºi fondul de carte nouã trebuie îmbogãþit. Cãrþile vechi de tehnologie ºi informaþii,nu- ºi mai au rostul în acest spaþiu, din care lipsesc însã cãrþile ºi revistele de culturã ºi literaturã modernã. În colegiu pe lângã elevii care îºi însuºesc cunoºtinþe de informaticã ºi tehnologie sunt ºi iubitori de literaturã, care au ºi un cenaclu, ºi aceºtia meritã sã aibã acces la cuvântul scris, la literatura scrisã pe hârtie. În afarã de CDI, în colegiu se mai construiesc ateliere pentru pregãtirea profesionalã a elevilor, ce vor fi dotate cu utilaje moderne, iar primarul oraºului sperã sã poatã realiza un Campus ªcolar, destinat elevilor din zona Vãii Hârtibaciului. Parabola biblicã din care am redat citatul, spune cã cel care nu iroseºte ci înmulþeºte ceea ce a primit, va mai primi. Dupã cum au acþionat pânã acum conducerea colegiului ºi edilii oraºului, suntem convinºi cã vor putea realiza tot ce ºi-au propus. Ilarion Bârsan IN ATEN IA COMUNIT{ II DE PE VALEA HÂRTIBACIULUI CENTRE DE DOCUMENTARE ~I INFORMARE CDI CDI este un centru de resurse pluridisciplinare ce pune la dispoziþia elevilor, cadrelor didactice ºi comunitãþii servicii diverse precum: informaþii pe suporturi diferite (cãrþi, dicþionare, enciclopedii, manuale, casete audio ºi video, cd-uri, calculatoare conectate la internet, echipamente de imprimare ºi multiplicare, consumabile, televizoare, aparate video ºi audio, dvd-uri); activitãþi pedagogice ºi spaþiu pentru desfãºurarea unor proiecte de animaþie culturalã. Spaþiile specifice sunt bine conturate: un spaþiu de primire a publicului, de afiºaj, de lucru individual, de lucru în echipe, spaþiu pentru lecturã, vizionari ºi audiþii, spaþiul informatic, pentru orientare ºi consiliere. In activitatea CDI-ului sunt implicate actorii interni (profesorul documentarist, director, elevi, pãrinþi, cadre didactice) ºi externi (I.S.J.Sibiu, CCD, Consiliile Locale, comunitãþiile, mass-media, muzee, biblioteci). Având în vedere multitudinea funcþiilor CDI-ului pedagogicã /de ethos/ orientare ºcolarã ºi profesionalã/ informare s-a impus realizarea lui ºi în zona Agnita. Primul CDI realizat aparþine ºcolii Bruiu încã din 2005-, iar în stadiul avansat de finalizare se aflã cele din Bîrghiº ºi Marpod. Tot pentru rural s-a prevãzut la nivel judeþean, realizarea în cursul acestui an ºcolar a douã asemenea centre la Chirpãr ºi Iacobeni. In intenþia M.E.C se doreºte ca în intervalul toate unitãþiile din rural sã dispunã de asemenea spaþii. Pentru mediul urban, la Colegiul Tehnic A.T. Laurian în urma aprobãrii proiectului echipa a trecut la realizarea spaþiului (4 sãptãmâni). Deschiderea oficialã a avut loc la finele lunii ianuarie Invitãm toate cadrele didactice din zonã, elevii ºi pãrinþii la vizitarea acestei locaþii deosebite, primitoare ºi elegante. In luna februarie reînnoim invitaþia pentru locaþiile din ºcolile din rural. Inspector zonã prof. Tudoran Eleonora

7 7 CAND N-AM AVUT ISTORIE, AM AVUT COLINDELE (continuare din pag. 1) ªiruri, ºiruri de colindãtori se alãturã marelui cor, venind parcã din adânc de istorie creºtinã, cu colinde nãscute odatã cu naºterea noastrã ca popor român ºi creºtin, proveniþi din Daci ºi din Romani, dar hrãniþi din substanþa învãþãturii noi, adusã pe pãmânt de Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos ºi propovãduitã nouã de la început, prelungind opera misionarilor creºtini de la Sf. Apostol Andrei, peste veacuri, pânã astãzi. Colindele sunt extraordinare documente istorice ale creºtinãtãþii noastre apostolice. Când n-aveam cãrþi ºi ºcoli aveam colindãtori. Colindele cuprind în esenþã, întreaga teologie a întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, fiind primele catehisme, primele predici, colindãtorii fiind primii teologi... când n-am avut teologi, am avut colinde. Colindele ni-l aduc mereu prezent pe Traian: S-a sculat mai an / Bãdiþa Traian ca ºi cum colindul s-a nãscut în al doilea an al venirii lui Traian. ªi mereu a rãmas aºa, viu ºi actual. Când n-am avut istorie sau când istoria ne-a fost bântuitã de barbari, am avut colindele. Cu ele am strãbãtut prin veacuri de întuneric, de subjugãri ºi de împilãri. Ele au fost expresia trãinicia sufletului nostru, expresia puterii lui de rezistenþã. Ele au fost modalitatea în care generaþiile ºiau transmis de la una la alta, mesajul creºtin prin cuvinte ºi melodii, prelungind lucrarea Bisericii, a preoþilor, în viaþa poporului lui Dumnezeu. Când ni s-a interzis educaþia religioasã, ne-au educat colindele. Graniþele spirituale se trãgeau, separând fraþii. Unii întorºi spre Rãsãrit, alþii spre apus, alþii spre pãrþile sudice. Când între fraþi se sãpau prãpãstii, am avut colindele care ne-au unit. Imperii, imperii ne-au furat aurul munþilor ºi grânele câmpiilor, dar nu se mulþumeau numai cu atât...încercau sã ne înveþe în limba lor. Când nu mai avea cine sã ne înveþe limba, ne-au pãstrat-o colindele, unindu-ne în jurul Mielului lui Dumnezeu, descoperind demnitatea solemnã a þãranului român: Sã fiþi boieri sãnãtoºi! Preot Aurel Avram Nocrich FESTIVAL DE COLINDE LA NOCRICH A devenit deja o tradiþie pentru comuna Nocrich de a organiza în fiecare an, a doua zi de Crãciun, un spectacol de colinde adresat grupurilor de colindãtori din Valea Hârtibaciului. Pe data de 26 decembrie, festivalul concurs ajuns la a V-a ediþie, a reunit grupurile vocale de colindãtori din satele Nocrich, Alþâna, Chirpãr ºi Ghijasa de Jos. În Cãminul Cultural a avut loc întrecerea colindãtorilor care s-au strãduit (mai mult sau mai puþin) sã aducã pe scenã cântece vechi din satele lor. În acest sens s-au remarcat grupurile din Ghijasa ce Jos ºi Chirpãr. La capitolul interpretare s-au afirmat grupurile din Alþâna ºi Nocrich care s-au întrecut pentru obþinerea locului întâi, competiþie tradiþionalã între cele douã sate. Juriul format din Mihuleþ Achim directorul ºcolii din Nocrich, Irod Aurel viceprimar în Nocrich, Hoadrea Viorel preot în Ghijasa de Jos, Brezae Vasile primar în Alþâna ºi Scutea Nicolae primar în Chirpãr, a desemnat cãºtigãtor colindãtorii din Nocrch, oferindu-le un premiu de 500 lei. Locul II l-au câºtigat colindãtorii din Alþâna (400lei) iar locul III cei din Chirpãr (300lei). Au primit o menþiune ºi 200 lei colindãtorii din Ghijasa de Jos. Este de salutat iniþiativa primãriei din Nocrich, care pun astfel în valoare colindele de pe Valea Hârtibaciului, în care premiile în bani nu sunt principalul stimulent, ci valoarea actului spiritual ºi artistic. Nu trebuie uitate nici alte personalitãþi care s-au implicat în organizarea acestui eveniment: preotul Avram Aurel, medicul veterinar Radu, primarul Anghel Emil ºi viceprimarul Irod Aurel. Lista participanþilor rãmâne deschisã ºi sperãm ca anul acesta la Nocrich sã fie prezente ºi alte sate din zonã ( mai ales Ghijasa de Sus), cu vechi colinde scoase din lada de zestre a spiritului hârtibãcean. ªtefan Vaida FOLCLOR FOLCLOR FOLCLOR Port popular þãrãnesc în Fofeldea la 1905 S{ MOAR{ CAPRA VECINULUI? - români s[ distrugem valea hârtibaciului? - Un vechi proverb românesc, mai este încã în actualitate? Se pare cã da, începând sã ne întâlnim cu tot mai multe exemple ºi situaþii ce ne îndreptãþesc sã credem cã mai existã vechi mentalitãþi strict legate de ignoranþã - prostie, invidie ºi lichelism. Pentru a informa cititorii ne-am propus ca în numerele viitoare sã inaugurãm o rubricã ce sã prezinte acest tip de situaþii, specifice cel mai probabil, secolelor trecute. Pentru a ne sprijini în acest demers jurnalistic vã rugãm sã vã adresaþi redacþiei Gazetei Hârtibaciului cu relatãri despre situaþii reale, indiferent cã sunt în domeniul administraþiei, vecinãtãþilor sau culturã ºi educaþie. Într-unul din ultimele numere ale sãptãmânalului Academia Caþavencu la rubrica ROMÂNI DISTRUGEÞI VALEA HÂRTIBACIULUI autorii articolului încercau o prezentare satiricã a locurilor pe care încã le mai populãm. Dacã ar fi sã le dãm crezare, relatarea te ducea la zicala Ce þarã frumoasã avem pãcat cã-i locuitã. Vã aºteptãm, pentru cã numai Dvs. - cititorii cunoaºteþi mai bine ce se petrece pe aceastã Vale, lãsatã de Dumnezeu nouã muritorilor. Oare ºtim ce sã facem cu ea? IN LUNA FEBRUARIE E ZIUA LOR 1. Oprean Moise Alþâna 88 de ani în 3 februarie 2. Þichindelean Nicolae Alþâna 80 de ani în 8 februarie 3. Nistor Toader Alþâna 82 de ani în 11 februarie 4. Baciu Leontina Retiº 86 de ani în 12 februarie 5. Bogdan Ana Alþâna 84 de ani în 12 februarie 6. Brumar Otilia Retiº 81 de ani în 12 februarie 7. Bucºã Maria Alþâna 93 de ani în 14 februarie 8. Nicula Nicolae Dealu Frumos 93 de ani în 17 februarie 9. Bârsan Rafira Alþâna 87 de ani în 17 februarie 10.Sân Octavian Merghindeal 83 de ani în 20 februarie Noi le dorim sãnãtate,bãtrâneþe liniºtitã, dragoste ºi bucurii din partea urmaºilor. CÂND ERAM MAI TINEREL, Eram drag ºi frumuºel, Iar acum, îmbãtrânit, Sângele mi s-a rãcit. Toate mi s-au prefãcut, Iatã, ºi pãru-i cãrunt. Uitaþi-vã ºi la barbã, Cã e cãruntã ºi albã. Picioarele îmi tânjesc, Mânile nu mã slujesc. ªi copiii încã iarã Zic eu cã le sânt povarã; ªi tot zic cã-s beutor, Cã tot beau ºi nu mai mor. Cã ce beau câte-o glãjuþã, De câte douã groºâþã, Sã-mi mai aline nãcazu, Sã mi-l stâmpãr cu vinarsu. Omu, dacã-i bãtrân tare, Viaþa-i cu supãrare. Omu, dacã-mbãtrâneºte, Numa moartea îi lipseºte, Pune paie ºi-l pârleºte. Scutea Valeri, 70 de ani, Chirpãr, 20 VII 1980 MULT Mà MIR, PÃDURE, DE TINE, Ce pãmânt negru te þine. Hai, hai, º-al meu dor, Mânã, bade, bãdiºor. Hai, Renghea, cea, Iambor. Câtã toamnã-mbãtrâneºti, Primãvara-ntinereºti. Hai, hai, mândra mea, Merge pe drum ca º-o stea, Hai, Renghea ºi hai, Miºca. Eu, dac-oi îmbãtrâni, Mai mult n-oi întineri. Pãcurar Ion, 57 de ani,chirpãr, 20 VI 1980 MUNTE, MUNTE, BRAD FRUMOS, Mai apleacã-te în jos; Sã mã urc în vârfu tãu, Sã mã uit în satu meu. Sã vãd ºura ºi casa, Pe mama ºi pe tata. Rãu îi, doamne, prin strãini, Ca desculþ prin mãrãcini. Mãrãcinii rãu te-nþapã, Strãinu rãu te-apasã.. Am auzit din bãtrâni Cã-i rea viaþa în strãini. Am auzit, n-am crezut, Soarta m-o dus de-am vãzut. Curceanu Emilia (n.sbârcea- Retiº), 41 de ani, Agnita, 5V 1988 Culese de Drãgan Mircea Noiºteþeanu ÎN 2007 VIITOARE APARIÞII EDITORIALE: MONOGRAFIA FOLCLORICà A VÃII HÂRTIBACIULUI - toþi cei interesaþi sã achiziþioneze lucrãri îi rugãm sã se adreseze Asociaþiei Vãii Hârtibaciului d-lui Ilarion Bârsan

8 Cyan Magenta Yellow Black 8 S.C. MODEST IMPEX SRL Vrei sã-þi repari, sã-þi modifici ori sã-þi faci o casã? O problemã destul de simplu de rezolvat, dacã te adresezi firmei S.C MODEST IMPEX SRL din Agnita. Aceasta oferã tot ce este necesar, de la balastru pentru fundaþie pânã la materiale de finisaj. Ai nevoie de constructori? Firma S.C. MODEST IMPEX SRL, are o echipã de construcþii cu personal specializat ºi autorizat, care oferã garanþie pentru lucrãrile executate. Vrei aparaturã electro-casnicã, obiecte de uz gospodãresc ori materiale utilizabile de calitate garantatã ºi la preþuri fãrã concurenþã? La S.C. MODEX IMPEX SRL, gãseºti cea mai variatã gamã cu aceste produse. Ai nevoie de o anumitã culoare de vopsea? LA S. C. MODEST IMPEX SRL, dureazã mult pânã te hotãrãºti ce alegi din cele 3000 de nuanþe din culorile curcubeului. Pe urmã cu ajutorul calculatorului, în cinci minute primeºti vopseaua de culorea aleasã. Nu-þi ajung banii? De la S.C MODEST IMPEX SRL, poþi cumpãra orice cu credit bancar. S.C. MODEST IMPEX SRL, este unicul furnizor din zonã pentru produse ROMSTAL. S.C. MODEST IMPEX SRL, asigurã transportul gratuit al produselor, în Agnita, Ruja ºi Coveº ºi cu preþuri mici în alte localitãþi. DACà NU CREDEÞI TOATE ASTEA, PUTEÞI VERIFICA. Personalul firmei S.C. MODEST IMPEX SRL, amabil ºi bine calificat, din unitãþile de pe Aleea Castanilor ºi str. Mihai Viteazu, va confirma, dându-vã ºi detaliile necesare. Firma SC MODEST IMPEX SRL, furnizor de produse ºi servicii de cea mai bunã calitate le ureazã beneficiarilor ºi colaboratorilor ca în 2007 sã se bucure de împliniri ºi succese. Le vom fi alãturi celor care au nevoie de noi. LA MULÞI ANI! FIRMA AUTORIZATà ISCIR PENTRU MONTARE/INSTALARE CENTRALE TERMICE PE LEMNE ªI COMBUSTIBIL GAZOS AGNITA STR. 1 DECEMBRIE NR. 30 TEL./FAX: TEL. MOBIL: OFERIM O GAMà VARIATà DE PRODUSE ELECTRONICE ªI ELECTROCASNICE LA PREÞURI ATRACTIVE POSIBILITATE DE PLATà ªI ÎN RATE Cu multã cãldurã,electrocom FEROLI ureazã tuturor, FERICIRE ªI BUCURIE în anul 2007 ºi vã aºteaptã cu drag sã vã ofere serviciile. LA MULÞI ANI! LA PRUT O nuntã, un botez, o aniversare, prilejuri de a-þi face invitaþii sã se simtã bine. Cel mai indicat sã-i inviþi LA PRUT. Atmosferã plãcutã, mâncare bunã, servire ireproºabilã ºi preþurile cele mai convenabile. Pentru 20 de musafiri asigurãm ºi cazare. VA AªTEPTÃM! OCTAVIAN RUSU IN MEMORIAM A dispãrut un MENTOR al Mocãniþei Hârtibaciului A dispãrut un prieten. Brusc ºi fãrã ca nimeni sã bãnuiascã cã mâine sau dupã sãrbãtori nu ne mai putem vedea. E greu sã-þi imaginezi cã ieri ai vorbit la telefon ºi ai stabilit o întâlnire iar când te întorci dupã sãrbãtori deja acesta a dispãrut, lãsând în urmã o familie îndureratã, prietenii copleºiþi de tristeþe ºi durere ºi multe proiecte începute ºi neterminate. Treci prin oraº ºi multe locuri îþi amintesc prezenþa lui. Aici am bãut o cafea..., aici ne-am întâlnit la o expoziþie..., aici am dezbãtut te miri ce chestiuni... Totul este amintire ºi creeazã senzaþia unui gol. În urmã cu câþiva ani Bobi Rusu, cum îl numeau prietenii, milita convins pentru un proiect, pe care împreunã cu domnul director Vasile Criºan (D.J.C.C.P.C.N) l-a promovat la Ministerul Transporturilor. Era convins de utilitatea «MOCÃNIÞEI». Era promotorul cel mai avizat în domeniu, fãcând legãturile cu toþi cei implicaþi în acest mare proiect de reabilitare a liniei ferate înguste Sibiu- Agnita. Soluþia promovatã de EL nu presupunea o mare investiþie financiarã ci doar implicarea factorilor de decizie din domeniu: societatea de active feroviare, societatea de turism feroviar, factorii locali ºi din ministerele culturii ºi transporturilor. Îi cunoºtea pe toþi ºi credea cu tãrie în acest proiect. La urma urmei EI sunt proprietarii liniei, ai garniturilor de tren ºi tot ei sunt cei care pot fi condamnaþi cã o astfel de «COLOANà VERTEBRALû a celei mai sãrace zone din judeþul Sibiu moare în uitare ºi degradare. Îmi povestea cã sighiºoreanul Miron Mitrea (ex-ministrul Transporturilor) îmbrãþiºa ideea ºi era hotãrât sã o facã. Aºa mi-am explicat unul din argumentele implicãrii sighiºorenilor în acest proiect. Mocãniþa era legãtura lor cu Sibiul. Acest Mare Sibiu Capitalã Culturalã Europeanã - care a uitat cã simbolul Vãii Hârtibaciului este celebrul trenuleþ ce fãcea legãtura cu satele uitate pe aceastã vale. Acest Mare Sibiu care a uitat cã în depoul gãrii zace în uitare cea mai mare colecþie de garnituri de tren de epocã ºi locomotive din estul Europei toate bijuterii ale tehnicii. Este uºor a Pentru informaþii zilnice Abonaþi-vã la cotidianul Tribuna COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Eleonora Tudoran, Mircea Drãgan, Lucia Letiþia Rodina, Marius Halmaghi, Tehnoredactare: Nicolae Hodiº Foto: Marius Halmaghi Tipar: Tipo Trib Sibiu EDITURA ETAPE SIBIU PIATA DE VINERI DIN AGNITA Efectele intrãrii în UE le-au simþit imediat ºi direct crescãtorii de animale. Producãtorii de brânzã au fost scoºi din Bucureºti, proprietarii de porci, din toate târgurile aaºa cã vineri, în fostul târg de animale din Agnita, se vindeau numai cereale. Faþã de vinerea anterioarã preþurile au scãzut. Porumbul, grâul ºi orzul s-au dat cu 10 lei feldera ºi ovãzul cu 8 lei. Cumpãrãtori puþini. Nici piaþa din oraº nu era prea agitatã. Fructe ºi legume puþine. Cartofii de pe Þara Oltului se ofereau cu leu, morcovii ºi pãtrunjelul cu 1,5 lei, fasolea cu 4 lei kg., nucile curãþate cu 8 lei. Discret se putea gãsi ºi lapte de vacã cu 2 lei l.am cãutat lapte de bivoliþã dar n-am gãsit. Pe o tarabã de mere se etalau sutiene, chiloþei ºi alte obiecte intime la care bãrbaþii se uitau dicret, iar doamnele nu le încercau. ªi tarabele pieþarilor au fost mai rare, numai la crâºma din piaþã ºi La Prut animaþia era cea normalã zilelor de vineri. Clienþii serioºi îºi respectã obiceiurile. Iondobre vorbi a rosti cuvinte frumoase, ce dau bine la mulþime. «ªI NOI SPRIJINIM REÎNFIINÞAREA MOCÃNIÞEI». Sunt declaraþii politice, la nivelul omului simplu dau bine, câºtigã votul. Dar toate discursurile sunt uitate în cabinetele politicienilor noºtri. Aceiaºi oameni pe care îi vedeþi în tribune ºi pe care îi votaþi gândiþi-vã cã tot ei ridicã din umeri ºi spun cã nu sunt bani!. NU SUNT BANI! Octavian Rusu era omul faptelor. Odatã ce îmbrãþiºa un proiect, se implica în el. ªi gãsea soluþii. Valea Hârtibaciului ºi noi toþi am pierdut un prieten. «DUMNEZEU SÃ-L HODINEASCû Marius Halmaghi Nu-þi lãsa goalã Cutia poºtalã! Str. P-þa Republicii nr Tel.: , int.112 orele