P O R T U G A L I A ÎNDRUMAR DE AFACERI 2013

AMBASADA ROMÂNIEI ÎN PORTUGALIA Biroul de Promovare Comercial-Economică Lisabona P O R T U G A L I A ÎNDRUMAR DE AFACERI 2013 CUPRINS 1. PANORAMA GENERALĂ 1.1 Situarea geografică, suprafaţa, relief şi climă 1.2 Informaţii generale 1.3 Demografie 1.4 Organizarea politică administrativă 1.5 Relaţii internaţionale/regionale 2. ECONOMIA PORTUGALIEI 2.1 Resurse naturale 2.2 Situaţia macroeconomică 2.3 Principalele sectoare ale economiei 2.4 Reţeaua de infrastructuri 2.5 Evoluţii ale economiei portugheze 3. RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE ALE PORTUGALIEI 3.1 Evoluţia comerţului exterior portughez 3.2 Investiţiile străine 4. ACCESUL PE PIAŢA PORTUGHEZĂ 4.1 Reglementări şi norme 4.2 Identificarea unui partener comercial portughez 4.3 Implantarea comercială în Portugalia 5. STIMULENTE PENTRU INVESTIŢII 5.1 Ajutoare naţionale 5.2 Ajutoare comunitare 5.3 Ajutoare regionale

6. SISTEMUL FISCAL PORTUGHEZ 6.1 Accizele 6.2 Taxa pe valoare adăugată 6.3 Taxa de timbru 6.4 Impozite pe societăţi 6.5 Impozite pe veniturile persoanelor fizice 7. SISTEMUL FINANCIAR BANCAR 7.1 Structura sistemului bancar 7.2 Mijloace de plată în tranzacţiile comerciale 8. LEGISLAŢIA MUNCII 9. INFORMAŢII PRACTICE 10. RELAŢIILE ROMÂNO PORTUGHEZE 10.1 Relaţii diplomatice 10.2 Relaţiile economice şi comerciale ANEXE Anexa I: Compoziţia celui de al XIX-lea Guvern constituţional al Portugaliei (21 iunie 2011) Anexa II: Program târguri internaţionale 2013 în Portugalia Anexa III: Adrese utile în relaţiile România Portugalia Anexa IV: Adrese utile în Portugalia 2

1. PANORAMA GENERALĂ 1.1 Situarea geografică, suprafaţă, relief şi climă Situarea geografică: Portugalia este situată în sud-vestul Europei Meridionale, în partea occidentală a Peninsulei Iberice. Portugalia se învecinează: la est şi nord cu Spania (1215 km); la vest şi sud cu Oceanul Atlantic (832 km). Teritoriul naţional portughez cuprinde şi Arhipelagul Madeira, situat în Oceanul Atlantic, şi Arhipelagul Azore, care se află, de asemenea, în Oceanul Atlantic, la vest de Portugalia continentală. Arhipelagul Madeira este compus din insulele Madeira şi Porto Santo, locuite, şi o insulă pustie. Arhipelagul Azore cuprinde insulele Santa Maria, São Miguel, Terceira, Graciosa, São Jorge, Pico, Faial, Flores şi Corvo. Suprafaţa: 92.094 km 2 (88.790 km 2 Portugalia continentală; 2.247 km 2 arhipelagul Azore; 794 km 2 arhipelagul Madeira; zonă maritimă). Teritoriul Portugaliei continentale are o formă rectangulară cu o lungime de peste 560 km şi o lăţime de cca 220 km. Relief: Relieful Portugaliei continentale are în general o înălţime mică, 40% din teritoriu aflându-se la o altitudine mai mică de 200 metri. Vârfurile cele mai înalte se află la nord de râul Tejo, evidenţiindu-se Sierra da Estrella (1991 m), Gerês (1544 m), Montezinho (1438 m) si Marão (1415 m). Punctul cel mai înalt al teritoriului naţional este culmea muntelui Pico (2351 m) în insula Pico din Azore. Reţeaua hidrografică: Râurile cele mai mari care traversează teritoriul portughez izvorăsc în Spania: Douro (322 km în Portugalia), Tejo (275 km), Guadiana (260 km), Minho (75 km). Clima: temperată mediteraneană (Portugalia continentală şi în Madeira) şi temperată oceanică (Azore). Temperatura medie pe teritoriul continental al Portugalie variază între 11º C iarna şi 23º C vara. În Azore, temperatura oscilează între 11º C şi 22º C vara. În Madeira, temperatura medie mai joasă este 13º C şi media mai ridicată este 26º C. 1.2 Informaţii generale Denumirea oficială: Republica Portugheză Forma de guvernământ: Portugalia este o republică parlamentară. Limba oficială: portugheza. Limba portugheză este vorbită de mai mult de 200 milioane de persoane repartizate în Europa, America, Africa şi Asia. Religia: romano catolică (peste 95% din populaţie). Capitala: Lisabona (564,6 mii loc., 2,1 mil. locuitori în aria metropolitană) Oraşe principale: Lisabona, Porto, Coimbra, Braga, Amadora, Leiria, Setúbal, Funchal, Évora, Faro, Guimarães. Porturi principale: Sines, Leixões, Lisabona, Aveiro, Setúbal. Aeroporturi principale: Lisabona, Porto, Faro, Ponta Delgada (Azore), Funchal (Madeira). 3

Ziua Naţională: 10 iunie (Ziua Portugaliei, aniversarea morţii poetului naţional Luís de Camões, care marchează şi ziua Comunităţilor Portugheze). Moneda: Euro 1.3 Demografie Populaţia: 10,6 milioane locuitori (anul 2011) reprezentând o creştere de 1,9% comparativ cu recensământul din 2001. Cifrele parţiale pentru anul 2012 indică o uşoară scădere (-0,5%) a populaţiei în anul 2012, care în valori absolute s-a ridicat la 10.598 mii locuitori (trimestrul al III-lea 2012). Populaţia activă este de 5.494 mii persoane (trim. IV 2012). Creşterea populaţiei Portugaliei se datorează în principal sporirii soldului fluxului migrator care în 2010 a avut o contribuţie de 91% din total şi numai 9% se datorează soldului creşterii naturale a populaţiei. În anii 90 majoritatea imigranţilor în Portugalia proveneau din ţările de limbă portugheză. Începând cu anul 1999 se constată o creştere a fluxurilor migratorii din ţările din Estul Europei. La nivelul anului 2010, principalele naţionalităţi care au emigrat în Portugalia proveneau din: Brazilia (119 363 persoane pondere 26,81%), Ucraina (49 979 persoane 11,12%), Capul Verde (43 979 persoane 9,88%), România (38 830 persoane 8,27%), Angola (23 494 persoane 5,28%), Guineea Bissau (19 817 persoane 4,45%), Marea Britanie (17 196 persoane 3,86%), China (15 699 persoane 3,53%) şi Republica Moldova (15 641 persoane 3,51%). Portugalia îşi menţine tendinţa de îmbătrânire a populaţiei. Raportul între populaţia cu mai mult de 65 ani şi populaţia cu o vârstă până la 14 ani (indice de îmbătrânire) a atins un vârf de 118,2 în 2010, în timp ce era de 102,2 în anul 2000 şi de 68,1 în anul 1990. Densitatea populaţiei: 115,4 loc/km 2 (2011). Distribuţia populaţiei pe teritoriul continental prezintă o concentraţie mai ridicată pe fâşia de litoral, din care se disting două zone cu o densitate mai importantă: regiunea Lisabonei şi a oraşului Porto. În 2010, repartizarea populaţiei pe teritoriul portughez arăta după cum urmează: Regiunea Locuitori Pondere - % Densitate loc/km 2 Nord (Porto) 3.741.092 35,2 176 Lisabona 2.839.908 26,7 943,3 Centru 2.375.902 22,4 84,4 Alentejo 749.055 7,0 23,8 Algarve 437.643 4,1 86,9 Madeira 247.569 2,3 308,8 Azore 245.811 2,3 105,7 4

1.4 Organizarea politico-administrativă Regimul politic: Portugalia este o democraţie parlamentară. Portugalia este o Republică de tip semi prezidenţial. În urma Revoluţiei garoafelor din 25 aprilie 1974, regimul democratic parlamentar portughez se bazează pe Constituţia din 21 februarie 1976, revizuită de mai multe ori. Sistemul guvernării centrale este bazat pe trei organisme politice: Preşedintele Republicii, Parlamentul unicameral (Adunarea Republicii) şi Guvernul. De asemenea, prin Constituţie au fost definite formarea, compoziţia şi competenţele Tribunalelor ca organe ale suveranităţii. Preşedintele Republicii: Este şeful statului ales prin sufragiu universal direct pentru un mandat de cinci, reînnoibil o singură dată. Actualul Preşedinte al Republicii, reales la 23 ianuarie 2011, este Aníbal Cavaco Silva. A mai deţinut funcţia de Prim-ministru în perioada 1985 1995, ca lider al PSD (Partidul Social Democrat). Preşedintele dispune de o putere de arbitraj, având puterea să dizolve Parlamentul şi să demită Guvernul în anumite condiţii. Adunarea Republicii (Assembleia da República): Puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral. Adunarea Republicii este formată din 230 de deputaţi, aleşi prin sufragiu universal direct pentru un mandat de patru ani. Ultimele alegeri legislative la termen au avut loc în 2009. Adunarea Republicii a fost dizolvată, în urma demisiei Guvernului portughez, la 23 martie 2011. După alegerile legislative anticipate din 05 iunie 2011, există 6 grupuri parlamentare în cea de a XII-a legislatură a Adunării Republicii: - PSD (Partido Social Democrata): 108 deputaţi - PS (Partido Socialista): 74 deputaţi - CDS PP (Partido Popular): 24 deputaţi - PCP (Partido Comunista Português): 14 deputaţi - BE (Bloco de Esquerda Blocul de Stânga): 8 deputaţi - PEV (Partido Ecologista Os Verdes ): 2 deputaţi Doamna Assunção Esteves îndeplineşte funcţia de Preşedinte al Adunării Republice (de la 22 iunie 2011). Guvernul: Puterea executivă aparţine Guvernului, compus din Primul Ministru, miniştri şi secretari de stat. Actualul Prim Ministru este Pedro Passos Coelho (şeful Partidului Social Democrat, partid de dreapta), investit la 21 iunie 2011, pentru un mandat de 4 ani. Guvernul în funcţie este sprijinit de o coaliţie formată din PSD şi CDS PP. Guvernul anterior fusese condus de un premier socialist, José SÓCRATES, care şi-a prezentat demisia, la 21 martie 2011, în urma respingerii de către Parlament a unor măsuri suplimentare de austeritate. Compoziţia Guvernului în funcţie, cunoscut sub denumirea de al XIX-lea Guvern Constituţional al Portugaliei, este prezentată în Anexa I. 5

Organizare administrativă: Portugalia continentală este împărţită în 18 districte, care are ca subdiviziuni 308 cantoane (concelhos) şi 4260 comune (freguesias). În afară teritoriului continental, Portugalia înglobează două regiuni autonome (Azore şi Madeira), două arhipelaguri situate în Oceanul Atlantic. Districte: Aveiro, Beja, Braga, Bragança, Castelo Branco, Coímbra, Évora, Faro, Guarda, Leiria, Lisboa, Portalegre, Porto, Santarém, Setúbal, Viana do Castelo, Vila Real şi Viseu. Puterea locală: Fiecare district este divizat în cantoane (concelhos), care la rândul lor sunt divizate în comune (freguesias), care posedă fiecare adunări şi consilii alese. 1.5 Relaţii internaţionale/regionale Portugalia a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 1986. Portugalia face parte din Comitetul 133 care elaborează strategia comună a UE în relaţia cu Organizaţia Mondială a Comerţului. Portugalia este membră a următoarelor instituţii financiare internaţionale: FMI, Banca Mondială, BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare şi Banca Interamericană de Dezvoltare. Începând cu 17 iunie 1996, Portugalia este membră a CPLP (Comunidade dos Países da Língua Portuguesa) împreună cu Angola, Brazilia, Capu Verde, Guineea Bissau, Mozambic şi São Tomé e Princípe. Alte organisme internaţionale din care face parte Portugalia: ONU, OCDE, OMC, OEI (Organizacíon de Estados Iberoamericanos Organizaţia Statelor Iberoamericane). În anii 2011 şi 2012, Portugalia a ocupat funcţia de membru nepermanent a Consiliului de Securitate al ONU. 2.ECONOMIA PORTUGALIEI 2.1 Resurse naturale Solul este acoperit cu peste 3 milioane hectare de pădure (cca 35% din suprafaţa ţării) şi 4,6 milioane hectare terenuri cultivabile (din care aproape 3 mil. hectare slab productive). Arborii de plută, viţa de vie, pomii fructiferi, citricele şi măslinii, alături de pini şi eucalipţi, constituie nota dominanta a florei portugheze. Vecinătatea Oceanului Atlantic oferă Portugaliei accesul la importante resurse piscicole. În subsol sunt resurse de: uraniu, cupru, cositor, wolfram, tungsten, sare, marmura, granit. 6

2.2 Situaţia macroeconomică Portugalia membru al Uniunii Europene Portugalia a aderat la Comunitatea Economică Europeană la 1 ianuarie 1986, împreună cu Spania. Această aderare a permis tinerei democraţii să se consolideze şi Portugaliei să cunoască o dezvoltare economică accelerată. Aportul masiv de capitaluri străine, precum şi ajutoarele comunitare din categoria fondurilor structurale, au permis investiţii ce au făcut posibilă modernizarea rapidă a structurii economice. În cursul celor două preşedinţii rotative ale Uniunii Europene, în 2000 şi 2007, Portugalia a lansat proiecte comunitare de mare anvergură: Strategia de la Lisabona, devenită astăzi Europa 2020, care are ca obiectiv să facă din Europa o economie a cunoaşterii, cea mai competitivă şi cea mai dinamică din lume, favorizând investiţiile publice şi private în activităţile de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea. În ultimele decenii, economia portugheză a avut o evoluţie similară majorităţii ţărilor europene, acordându-se prioritate dezvoltării serviciilor. În prezent (2011), în servicii lucrează 62,8% din populaţia activă, acestea contribuind cu 74,5% la valoarea adăugată brută (VAB), în timp ce în urma cu 10 ani în sector lucra numai 35% din populaţia activă. În 2011, industria, construcţiile, apa şi energia ocupau 27,3% din populaţia activă, contribuind cu 23,3% la VAB, în timp ce importanţa sectorului agricultură, silvicultură şi pescuit a scăzut progresiv, în prezent fiind responsabil pentru numai 2,1% din VAB (faţă de 24% în 1969) şi ocupă 9,9% din forţa de muncă. În afara de o incidenţa mai mare a serviciilor asupra activităţii economice, s-a înregistrat o modificare semnificativă în specializarea industriei transformatoare din Portugalia. Aceasta s-a modernizat, ieşind din dependenţa activităţilor industriale tradiţionale pentru a avansa către o situaţie unde noile sectoare, cu o puternică componentă tehnologică, au câştigat o pondere mai mare, cum ar fi sectorul industriei automobilului şi componentelor auto, industria electronică, energia, industria farmaceutică şi noile tehnologii. Evoluţia principalilor indicatori economici: Indicatori economici 2008 2009 2010 2011 2012 PIB- mil. euro 171.983 168.504 172.835 171.040 165.387 Evoluţie PIB - % 0,0-2,9 +1,4-1,6-3,2 PIB/loc - euro 16.205 15.893 16.208 16.199 15.484 7

Consum privat mil. euro 114.957 109.774 113.979 113.778 109.609 Evoluţie consum privat -% +1,3-2,3 +2,5-3,8-5,8 Consum public mil. euro 34.532 37.160 37.311 34.271 30.221 Evoluţie consum public -% +0,3 +4,7 +0,1-4,3-4,4 Investiţii mil. euro 38.635 34.629 33.830 30.534 26.147 Evoluţie investiţii - % -0,3-8,6-3,1-10,7-14,5 Nr. şomeri mii persoane 470 582 658 706 853 Rata şomajului - % pop. act. 8,5 10,6 12,0 12,9 15,7 Datoria publică -% din PIB 71,7 83,2 93,5 108,1 119,8 Deficit public - % din PIB 2,8 9,4 9,8 4,4 6,4 Inflaţie % (IHPC) 2,7-0,9 1,4 3,6 2,8 2.3 Principalele sectoare ale economiei Serviciile în ultimii ani au devenit sectorul cel mai dinamic al economiei portugheze, comerţul, transporturile şi telecomunicaţiile, turismul şi serviciile financiare, prezentând rate de creştere ridicate. În anul 2011, serviciile au contribuit cu 74,5% din valoarea adăugată brută, din care comerţul, restaurantele şi hotelăria au reprezentat 19,6% şi alte servicii 54,9%. In domeniul serviciilor lucrează peste 62% din populaţia activă Industria, construcţiile, energia şi apa au contribuit în 2011 cu 23,3% la crearea valorii adăugate brute. Sectorul electricitate, gaz şi apă a avut o pondere de peste 4,0% în valoarea adăugată brută. Structura industriei s-a modificat, diminuându-se ponderea deţinută de sectoarele tradiţionale industria textila, încălţăminte, ceramică, plută, reparaţii navale, alimente şi băuturi, în detrimentul afirmării de noi sectoare, cum ar fi cel al autoturismelor şi pieselor componente, electronic sau farmaceutic, între altele, care au câştigat o dinamică aparte de creştere, devenind tot mai importante în ansamblul economiei. Investiţiile directe străine în Portugalia din ultimii 10 ani au contribuit, de asemenea, la restructurarea industriei portugheze. 8

Principalele sectoare ale industriei prelucrătoare: textile-confecţii, încălţăminte, marochinărie, asamblare autoturisme, ciment, vagoane pasageri, reparaţii nave, mobilă, industrializarea plutei. Comerţul interior cu amănuntul se caracterizează prin proliferarea hipermarket-urilor şi a mall-urilor, ceea ce a condus la schimbări semnificative în structura comerţului tradiţional, investiţiile private portugheze şi străine având o contribuţie decisivă la această evoluţie. Transporturile şi telecomunicaţiile - dezvoltarea este evidenta la toate nivelurile: rutier, feroviar, porturi, aeroporturi şi telecomunicaţii, unde investiţiile în infrastructura au îmbunătăţit semnificativ calitatea serviciilor. Turismul, la rândul sau, constituie unul din cele mai importante subsectoare ale serviciilor, cu un aport în devize care reprezintă circa 5% din P.I.B. Aceasta activitate, în care este angajata 6% din populaţia activă, contribuie substanţial la intrările de devize. Serviciile financiare- în urma privatizărilor progresive din ultimii ani, acestea au fost restructurate, prin fuziuni şi achiziţii, fiind în prezent eficiente şi competitive. Agricultura şi-a redus ponderea în valoarea adăugată brută, chiar daca nu a fost neglijată adoptarea unor tehnologii mai productive. În 2011, sectorul agricol, silvicultura şi pescuitul a avut o contribuţie de 2,1% la formarea valorii adăugate brute faţă de 3,3% în 2005. 2.4 Reţeaua de infrastructuri Infrastructuri rutiere: Portugalia posedă o reţea rutieră dezvoltată formată din autostrăzi, itinerarii principale, itinerarii complementare şi drumuri naţionale. În 2010, reţeaua rutieră pe continent era de 13.123 km, din care 2.737 km cu regim de autostradă. Reţeaua feroviară: Portugalia dispune de 2.843 km (2.794 km în funcţiune) căi ferate care asigură legătura Nord - Sud de-a lungul axei din litoralul continental portughez, precum şi legături transversale. Legături maritime: În Portugalia continentală, există nouă porturi principale: Viana do Castelo şi Leixões (Nord); Aveiro şi Figuiera da Foz (centrul ţării), Lisabona şi Setúbal (regiunea Lisabonei); Sines (provincia Alentejo); Faro şi Portimão (Sud). În Regiunea Autonomă Azore sunt opt porturi iar Regiunea Autonomă Madeira numără trei porturi. Pe continent, transportul de pasageri este limitat la porturile Lisabona şi Leixões (traficul fiind mai redus la acest din urmă port). Principala vocaţie a acestei infrastructuri portuare o constituie transportul de mărfuri, portul Sines înregistrând cel mai mare trafic (38,6% din total, în 2011), urmat de portul Leixões (24,4%) şi Lisabona (18,5%). Reţeaua aeroportuară: Portugalia posedă 15 aeroporturi. Pe continent, se găsesc aeroporturile Lisabona, Porto şi Faro, aeroporturi internaţionale situate în zona de litoral. 9

Insularitatea regiunilor autonome explică un număr mai mare de aeroporturi. Astfel, în Azore sunt nouă aeroporturi şi în Madeira două aeroporturi. Majoritatea companiilor aeriene internaţionale asigură legături cu principalele aeroporturi din Portugalia, TAP fiind compania aeriană naţională din Portugalia. 2.5 Evoluţii ale economiei portugheze Dezvoltarea economică a Portugaliei s-a accelerat după aderarea tarii la UE în 1986, PIB-ul înregistrând o creştere medie anuală de 4,6% în perioada 1986-1990, impulsionat de investiţiile străine, de consumul intern şi de export. După criza generalizată din 1992-1993, economia portugheza şi-a recuperat ritmul, între anii 1995-1998 creşterea medie anuala a PIB fiind de 3,8%. În 1999, PIB-ul portughez a crescut cu 3,4% faţă de anul 1998, iar în 2000, cu 3,9% faţă de anul anterior. Cererea interna a fost principalul stimulent al creşterii, iar formarea brută de capital a prezentat un comportament dinamic, datorită, în principal, unui boom în sectorul construcţiilor, inclusiv a infrastructurii de transport. Importante lucrări publice au fost finalizate în 1997 şi 1998, legate de pregătirea EXPO 98 de la Lisabona. Ulterior, în 1999 şi 2000, în sectorul construcţii, s-a înregistrat o reducere a ritmului de creştere, însă investiţiile în instalaţii şi echipamente au continuat să se menţină la un nivel ridicat. De la 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre UE, Portugalia a adoptat ca monedă naţională euro. Începând cu 1999, ritmul creşterii economice a scăzut, iar în anul 2002 ţara a intrat în recesiune. Fenomenul este pus pe seama faptului că motorul de creştere s-a bazat aproape în exclusivitate pe stimularea cererii (prin practicarea unor dobânzi scăzute şi facilitarea creditului). Totodată, reformele în plan economic şi administrativ au fost inconsecvente şi insuficiente şi nu au fost în măsură să determine o creştere la paritate a ofertei/productivităţii. La erorile de politică economică s-au adăugat şi şocurile externe, printre care cel mai important a fost creşterea exponenţială a preţului petrolului. Portugalia a revenit la un ritm de creştere pozitivă a PIB de abia în 2006 (1,3 la %). Trendul de creştere economică a fost însă anihilat de criza intervenită pe pieţele financiare la jumătatea anului 2008, astfel încât creşterea în acel an a fost zero. În anul 2009, economia portugheză s-a confruntat cu o criză sveră, Produsul Intern Brut suferind o contracţie de 2,7%. In 2009, recesiunea portugheza s-a datorat în principal scăderii cererii externe (diminuarea exporturilor cu cca 12% faţă de anul anterior), care a contribuit decisiv la creşterea economică din 2006 şi 2007, precum şi din cauza diminuării cererii interne şi a unei creşteri mai mici a creditelor. o Criza datoriei suverane portugheze Deşi în 2010, creşterea economică în Portugalia a progresat cu 1,4% datorită revenirii exporturilor, în a doua parte a anului problematica datoriei suverane şi-a pus accentul asupra economiei portugheze. Încă din 2009, finanţele publice portugheze s-au deteriorat de o manieră gravă, atingând un deficit de 9,4% din PIB. 10

Guvernul a adoptat două planuri de austeritate, în mai 2010 şi septembrie 2010, confirmate prin Bugetul de stat pe 2011, care au avut ca efect scăderea puterii de cumpărare, a consumului şi investiţiilor. Măsurile de austeritate au fost intensificate o data cu adoptarea Bugetului de stat pentru 2012. Printre principalele măsuri de austeritate adoptate, se pot cita: - Scăderea cu 5% a masei salariale pentru funcţionarii publici; - Creşterea cu două puncte a ratei normale de TVA, care a ajuns la 23% de la 1 ianuarie 2011; - Plafonarea nişelor fiscale; - Suprimarea alocaţiilor familiale pentru veniturile cele mai ridicate; - Îngheţarea pensiilor; - Suspendarea plăţii subsidiilor de vacanţă şi Crăciun (al 13-lea şi al 14-lea salariu) pe perioada de aplicare a Programului de Asistenţă Economică şi Financiară externă. o Cererea Portugaliei de asistenţă financiară externă În lunile martie şi aprilie 2011, ratingul de ţară al Portugaliei scăzuse de o manieră vertiginoasă, fără precedent, cu rate ale dobânzii la titlurile de datorie suverană foarte ridicate pe termene scurt, mediu şi lung, iar principalele bănci şi întreprinderi publice portugheze au cunoscut o scădere dramatică a ratingului. Toate aceste elemente au condus la o ameninţare reală pentru asigurarea finanţării Portugaliei şi a economiei portugheze. Situaţia financiară a Portugaliei s-a agravat considerabil după ce, la data de 23 martie 2011, Parlamentul a respins măsurile suplimentare de austeritate cuprinse în Programul de Stabilitate şi Creştere Economică, Guvernul fiind obligat să demisioneze. În aceste condiţii, Guvernul portughez a formalizat o cerere de ajutor extern printr-o scrisoare trimisă, în ziua de 08 aprilie 2011, la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. o Program de ajustare economică şi financiară a Portugaliei În urma negocierilor dintre Misiunea comună a Comisiei Europene (CE), Băncii Centrale Europene (BCE) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Guvernul portughez, Portugalia şi Comisia Europeană au semnat, la data de 17 mai 2011, un Memorandum de înţelegere cu privire la un Program de Ajustare Economică şi Financiară, pentru ca Portugalia să facă faţă situaţiei de criză financiară şi economică prin care trece. Pachetul financiar de care va beneficia Portugalia se ridică la 78 miliarde de euro. Programul cuprinde măsuri de consolidare a finanţelor publice, promovarea creşterii economice, corectarea dezechilibrelor macroeconomice şi stabilizarea sectorului financiar. 11

o Reducerea dramatică a ratingului Portugaliei În anul 2011, agenţiile de notare financiară Moody s, Fitch şi Standard & Poor s au retrogradat Portugalia în poziţia de ţară cu investiţii cu risc înalt, cunoscută şi sub denumirea de junk, adică supusă investiţiilor speculative. Această clasă de risc s-a menţinut şi în cursul anului 2012, cu perspective slabe de ameliorare în 2013. o Programul economic al Guvernului Portugaliei La data de 01 iulie 2011, Adunarea Republicii (Parlamentul portughez) a adoptat Programul celui de al XIX-lea Guvern al Portugaliei, condus de primul ministru Pedro Passos Coelho. Guvernul a fost instituit în urma alegerilor legislative anticipate din 5 iunie 2011. Obiectiv strategic Politica económico-financiară a Guvernului portughez va fi orientată în direcţia restaurării credibilităţii financiare a Portugaliei şi revenirea ţării la o finanţare în condiţii normale de piaţă, pentru a reduce îndatorarea naţională şi deficitul extern, pentru întoarcere la creştere economică, pentru a facilita creşterea productivităţii şi competitivităţii şi pentru a promova o creştere susţinută a creării de locuri de muncă. Finanţele publice şi creşterea economică Eliminarea drepturilor speciale ale statului în calitate de acţionar (golden shares). La data de 05 iulie 2011, Guvernul a aprobat un Decret Lege prin care se elimină drepturile speciale deţinute de statul portughez la EDP Energias de Portugal S.A., Galp Energia şi Portugal Telecom. Privatizarea BPN (Banco Português de Negócios) în favoarea băncii BIC Portugal, cu participare de capital angolez; Vânzarea participaţiilor statului la EDP (Energias de Portugal) în favoarea unui investitor chinez, precum şi a REN (Redes Energéticas Nacionais) în favoarea investitorilor din China şi Oman; Evaluarea tuturor contractelor de Parteneriat Public Privat (PPP) în vigoare şi promovarea renegocierii posterioare în cazurile la care se constată că interesele statului sunt afectate; Reducerea deducerilor şi nişelor fiscale la plata impozitelor IRC (Impozit pe veniturile persoanelor colective impozit pe societăţi) şi IRS (Impozit pe veniturile persoanelor fizice); Creşterea Impozitului Municipal pe Imobile pentru casele şi edificiile nelocuite; Reducerea scutirilor în materie de TVA, precum şi transferarea unor categorii de bunuri şi servicii cu rate de TVA redusă şi intermediară către taxe mai ridicate. 12

Transporturi, infrastructuri şi comunicaţii Anularea proiectului Trenul de Mare Viteză Lisabona - Madrid. Proiectul va fi înlocuit atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi calendarul de execuţie, printr-o cale ferată de transport mărfuri din porturile portugheze la Atlantic către Europa; Definirea modelului de privatizare a companiei aeriene TAP, cu menţinerea principalelor sale operaţiuni bazate la aeroportul din Lisabona şi asigurarea serviciilor de transport aerian către cele două arhipelaguri (Madeira şi Azore); Definirea şi concretizarea modelului de privatizare a ANA Aeroportos de Portugal, acţiunea de privatizare fiind formalizată în decembrie 2012 în favoarea grupului francez VINCI; Guvernul va proceda la evaluarea posibilităţii de concesionare a liniilor şi traseelor Carris (compania de transporturi în comun Lisabona), STCP (compania de transporturi colective Porto) şi Metroul Lisabona; Evaluarea modelului de organizare şi funcţionare a REFER Reţeaua Feroviară Naţională; Domeniul Energiei Liberalizarea efectivă a tuturor pieţelor energetice (electricitate, gaz natural, combustibili); Sprijinirea dezvoltării şi internaţionalizării întreprinderilor din sectorul energetic, cu accent pe filiera asociată tehnologiilor energiilor regenerabile. o Perspective economice în Portugaliei Portugalia traversează în prezent o criză economică şi financiară istorică, pe fondul înregistrării în ultimii 10 ani a unui trend descrescător al creşterii activităţii economice. Începând din trimestrul al IV-lea 2010, Portugalia a intrat în recesiune economică, care a continuat în 2011, cu o contracţie a PIB de -1,6%. Prognozele organismelor internaţionale (UE, FMI, OCDE) şi ale Guvernului portughez prevăd o diminuare în jur de 3,0% a PIB în 2012 şi 2013, cu o posibilă revenire la creştere economică numai în 2014. Principalele previziuni economice 2012-2014 pentru Portugalia : Creşterea economică. Se confirmă o recesiune de peste -3% din PIB în 2012. Pentru anul 2013, contracţia activităţii economice ar fi de ordinul - 2,3% din PIB (cifra agreată de Guvernul portughez şi Fondul Monetar Internaţional), deşi unii analiştii economici cred că recesiunea economică ar putea fi în jur de -3% din PIB. Dacă prognoza se confirmă, Portugalia va înregistra trei ani consecutivi de recesiune economică. Revenirea la 13

creştere pozitivă este prevăzută numai în 2014, cu o creştere a PIB de +0,8%, care oricum va fi inferioară unei previziuni iniţiale de 1,2%. Deficitul bugetar. Obiectivele de deficit bugetar au suferit ajustări în septembrie 2012 şi l aînceputul anului 2013. Comisa Europeană a confirmat ţintele stabilite de Guvernul portughez şi troika (CE/BCE/FMI), adică 6,4% din PIB în 2012, 5,5% din PIB în 2013 şi 2,5% din PIB în 2014. Comisia Europeană se teme, totuşi, de impactul negativ asupra economiei cauzat de creşterea impozitelor în 2013, care ar putea afecta deficitul bugetar. Datoria publica. Se prevede atingerea unui vârf de 123,5% din PIB în anul 2013, un record pentru istoria Portugaliei, după care datoria va scădea gradual. În 2012, datoria publică a fost de circa 120% din PIB. Şomajul. Pentru anul 2012, rata medie a şomajului a fost de 15,7%, cu un record de 16,9% în trimestrul al IV-lea 2012. Guvernul a prevăzut pentru anul 2013 o rată a şomajului de 16,4%, cea mai ridicată din istoria Portugaliei, fiind pe locul trei în Uniunea Europeană (după Spania şi Grecia). În 2014, şomajul ar urma să scadă la 15,9%. Formarea brută de capital (investiţiile). În 2013, investiţiile vor scădea de ordinul a -4,6%. În anii 2011 şi 2012, scăderea investiţiilor a fost de circa -11% şi, respectiv 14,5%. Comisia Europeană prevede o reluare a investiţiilor în 2014 (+2,1%). Exporturile. Rata de creştere a exporturilor va fi de +2,7% în 2013, exporturile vor continua să fie singurul motor ce asigură creştere economică, însă ritmul va fi mai mic decât în 2012 (când se aşteaptă la o creştere de 4,3%). Pentru 2014, se estimează o accelerare a exporturilor, respectiv 4,8%. Consumul privat. Se preconizează o reducere (-1,7%) în 2013, care va fi mai puţin dură decât 5,8% în 2012. Pentru 2014, recuperarea consumului privat este infimă (+0,2%). 14

3.RELATIILE ECONOMICE EXTERNE ALE PORTUGALIEI 3.1 Evoluţia comerţului exterior portughez Balanţa comercială a bunurilor şi serviciilor 2006-2012 se prezintă astfel: - mil. euro - 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 ian/nov Total 114.378 123.645 130.515 108.487 120.417 128.900 118.712 Export 50.495 55.486 57.066 48.339 54.467 61.727 59.903 Import 63.883 68.159 73.449 60.148 65.950 67.173 59.809 Sold -13.388-12.673-16.383-11.809-11.483-5.446 94 Comerţul exterior al Portugaliei în anul 2011 În 2011, comerţul internaţional de bunuri a Portugaliei s-a ridicat la 98.330 mil. euro (faţă de 91.973 mil. euro în 2010), din care exporturi în valoare de 42.570 mil. euro (în creştere cu 15,4% faţă de 2010) şi importuri de 55.760 mil. euro (în creştere cu 1,2% faţă de 2010). Soldul balanţei comerciale de mărfuri a fost negativ în 2011 (-13.190 mil. euro), faţă de un sold negativ în 2010 (-18.195 mil. euro). Principalii parteneri comerciali în 2011 s-au situat în Uniunea Europeană, care pe ansamblu are o pondere de 74,1% la exporturile portugheze şi de 73,0 % la importuri. Principalele pieţe de destinaţie ale exporturilor portugheze în 2011 sunt: Spania (pondere 24,8%), Germania (13,6%), Franţa (12,0%), Angola (5,5%), Marea Britanie (5,1%), Olanda (3,9%), Italia (3,6%), SUA (3,5%), Belgia (3,2%) şi Brazilia (1,4%). Principalii furnizori ai Portugaliei au fost (anul 2011): Spania (pondere 31,6%), Germania (12,4%), Franţa (6,9%) şi Italia (5,4%), Olanda (4,8%), Marea Britanie (3,3%), Nigeria (2,7%), Belgia (2,6%), China (2,2%) şi Brazilia (2,5%). Din punct de vedere al structurii grupelor de mărfuri în anul 2011, pe primul loc la export se situează maşinile şi aparatele mecanice şi electrice (pondere 14,5%), urmate de vehicule şi alte echipamente de transport (13,3%), metale (8,1%), combustibili minerali (7,2%), produse din plastic şi cauciuc (6,8%), produse chimice (5,6%), îmbrăcăminte (5,6%), produse agricole (5,3%), paste din celuloză şi hârtie (5,2%), produse agricole (5,1%), produse minerale (5,1%). 15

La import (2011), pe primul loc se situează combustibilii minerali (pondere de 17,9%), urmate de maşinile şi aparatele mecanice şi electrice (15,0%), vehicule şi alte mijloace de transport (10,6%), produse agricole (10,4%), produsele chimice (10,4%), metale (8,2%), produse plastice şi din cauciuc (5,6%), produse alimentare (4,3%), îmbrăcăminte (3,0%), materiale textile (2,8%), paste din celuloză şi hârtie (2,3%), echipamente şi instrumente optice şi de precizie (2,0%). Balanţa comercială de bunuri este cronic defavorabilă în 2011 (-15.249 milioane euro), întrucât deficitul este structural, Portugalia fiind dependentă de importurile de materii prime energetice şi de echipamente. Comerţul exterior al Portugaliei în 2012 (11 luni) Export Exportul global de bunuri şi servicii. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, exporturile totale de bunuri şi servicii s-au ridicat la 59.903 milioane euro, în creştere cu 4,5% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată exporturile de bunuri şi servicii către statele UE au fost de 41.618 milioane euro (-0,5%) şi de 18.285 milioane euro (+18,2%) către statele din afara UE. Exporturile către UE deţin o pondere de 69,5% iar cele în afara UE de 30,5%. Principalii parteneri la exporturi globale (bunuri şi servicii) au fost: Spania (pondere de 19,3%), Franţa (12,4%), Germania (11,5%), Marea Britanie (8,1%), Angola (6,6%), SUA (4,4%) şi Olanda (4,2%). Principalele grupe de produse şi servicii exportate: călătorii şi turism (pondere 13,4%), maşini şi aparate (10,6%), vehicule şi alte materiale de transport (8,3%), servicii de transport (8,3%) şi combustibili minerali (6,0%). Exportul de mărfuri. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, exporturile de bunuri s-au ridicat la 42.160 milioane euro, în creştere cu 6,5% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată exporturile de bunuri către statele UE au fost de 30.020 milioane euro (+1,4%) şi de 12.141 milioane euro (+21,8%) către statele din afara UE. Exporturile către UE deţin o pondere de 71,2% iar cele în afara UE de 28,8%. Principalii parteneri la exporturile de bunuri au fost: Spania (pondere de 22,5%), Germania (12,5%), Franţa (11,9%), Angola (6,6%), Marea Britanie (5,3%), Olanda (4,2%), SUA (4,0%). Principalele grupe de produse exportate: maşini şi aparate (15,1%), vehicule şi alte materiale de transport (11,9%), combustibili minerali (8,5%), metale (8,2%) şi materiale plastice şi cauciuc (6,9%). Exportul de servicii. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, exporturile de servicii s-au ridicat la 17.620 milioane euro, în creştere cu 0,3% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată exporturile de servicii către statele UE au fost de 12.104 milioane euro (- 4,%) şi de 5.515 milioane euro (+11,3%) către statele din afara UE. Exporturile către UE deţin o pondere de 68,7% iar cele în afara UE de 31,3%. Principalele destinaţii la exporturile de servicii au fost: Marea Britanie (pondere de 15,0%), Franţa (13,8%),Spania (12,0%), Germania (9,3%), Angola (6,8%), Brazilia (5,8%), SUA (5,1%). Principale categorii de servicii exportate: călătorii şi turism (pondere de 45,4%), transporturi 16

(28,3%), alte servicii furnizate de întreprinderi (13,8%), construcţii (2,9%) şi comunicaţii (2,6%). Import Importul global de bunuri şi servicii. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, importurile totale de bunuri şi servicii s-au ridicat la 59.809 milioane euro, în scădere cu 5,7% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată importurile de bunuri şi servicii din statele UE au fost de 42.711 milioane euro (-7,5%) şi de 17.098 milioane euro (-0,9%) din statele din afara UE. Importurile din UE deţin o pondere de 71,4% iar cele din afara UE de 28,6%. Principalii furnizori la importuri globale (bunuri şi servicii) au fost: Spania (pondere de 30,0%), Germania (11,1%); Franţa (7,0%), Olanda (4,9%), Italia (4,9%), Marea Britanie (4,5%), Brazilia (2,9%). Principalele grupe de produse şi servicii importate: combustibili minerali (17,9%), maşini şi aparate (12,7%), produse chimice (9,6%), produse agricole (9,3%), vehicule şi alte materiale de transport (7,4%). Importul de bunuri. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, importurile de bunuri s-au ridicat la 51.937 milioane euro, în scădere cu 5,2% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată importurile de bunuri din statele UE au fost de 37.251 milioane euro (- 7,5%) şi de 14.686 milioane euro (+1,3%) din statele din afara UE. Importurile din UE deţin o pondere de 71,7% iar cele din afara UE de 28,3%. Principalii furnizori la importurile de bunuri au fost: Spania (pondere de 31,7%), Germania (11,6%); Franţa (6,5%), Italia (5,3%), Olanda (4,9%), Angola (3,1%), Marea Britanie (3,0%). Principalele grupe de produse importate: combustibili minerali (20,7%), maşini şi aparate (14,7%), produse chimice (11,1%), produse agricole (10,7%), vehicule şi alte materiale de transport (8,5%). Importul de servicii. În perioada ianuarie-noiembrie 2012, importurile de servicii s-au ridicat la 9.576 milioane euro, în scădere cu 8,8% faţă perioada omoloagă din 2011. În perioada citată importurile de servicii din statele UE au fost de 6.984 milioane euro (- 5,9%) şi de 2.592 milioane euro (-15,8%) din statele din afara UE. Importurile din UE deţin o pondere de 72,9% iar cele din afara UE de 27,1%. Principalii furnizori la importurile de servicii au fost: Spania (pondere de 23,5%), Marea Britanie (11,3%), Franţa (9,7%), Germania (8,8%, SUA (6,5%), Olanda (5,0%), Elveţia (3,9%). Principalele grupe de servicii importate: transporturi (pondere 31,5%), călătorii şi turism (28,4%), alte servicii furnizate de întreprinderi (16,2%), servicii personale, culturale şi recreative (4,5%), servicii financiare (4,1%). 3.2 Investiţiile străine Investiţiile străine în Portugalia Stocul investiţiilor directe străine în Portugalia la sfârşitul anului 2011 se ridica la 84.308 milioane euro, ceea ce reprezintă o creştere de 0,9% faţă de sfârşitul anului 2010. 17

În anul 2011, fluxul brut de investiţii directe străine în Portugalia a fost de 39.626 milioane de euro. În acelaşi timp în anul 2011, în condiţiile de criză financiară şi economică lichidările de investiţii s-au ridicat la 32.145 milioane de euro, motiv pentru care investiţiile directe străine nete în 2011 au fost de 7.481 milioane de euro. Principalii zece investitori străini în 2011 în Portugalia au fost: Olanda (pondere 22,5%), Spania (17,7%), Franţa (16,4%), Marea Britanie (13,8%), Germania (10,1%), Elveţia (6,2%), Belgia (4,1%), Luxemburg (2,7%), Irlanda (1,5%), SUA (1,3%). În perioada ianuarie noiembrie 2012, investiţiile străine directe brute în Portugalia au fost de 35.480 milioane euro (12,2% comparativ cu perioada ianuarie noiembrie 2011), din care 28.995 milioane euro (-0,2%) provenind din UE şi 6.484 milioane euro (+153,3%) provenind din ţări din afara UE. Investiţiile directe din UE deţin o pondere de 91,2%, iar investiţiile din afara UE deţin o cotă de 8,8%. În intervalul ianuarie noiembrie 2012, originea principalelor investiţii brute în Portugalia este următoarea: Spania (pondere 17,7%), Franţa (16,1%), Marea Britanie (15,9%), Luxemburg (13,9%), Olanda (9,0%), care împreună reprezintă 73% din investiţiile străine directe în Portugalia. Principalele sectoare de activitate unde au fost efectuate investiţii brute în perioada ianuarie noiembrie 2012: comerţ (pondere 34,4%), activităţi financiare şi de asigurare (22,0%), industria transformatoare (19,3%), electricitate, gaze şi apă (9,9%), activităţi tehnologia informaţiilor şi comunicaţii (5,9%). Investiţiile portugheze în străinătate Stocul investiţiilor directe portugheze în străinătate se ridica la 52.594 milioane de euro în 2011, ceea ce reprezintă o creştere de 5,3% faţă de total investiţiilor acumulate la sfârşitul anului 2010. În anul 2011, investiţiile brute portugheze brute în străinătate s-au ridicat la 15.592 milioane în creştere cu 59,3% faţă de anul 2010. Însă după returnarea de fonduri (6.500 milioane euro), investiţiile nete directe în străinătate în 2011 au fost de numai 9.092 milioane euro (o creştere de 260,7% comparativ cu anul 2010). Principalele zece destinaţii ale investiţiilor portugheze în străinătate au fost: Olanda (pondere 73,2%), Spania (9,2%), Brazilia (3,6%), Angola (1,6%), Polonia (1,2%), SUA (1,1%), Luxemburg (0,9%), Irlanda (0,9%), Marea Britanie (0,9%), Mozambic (0,5%). România s-a situat pe locul 13 în 2011 în clasamentul investiţiilor în străinătate ale Portugaliei. În perioada ianuarie noiembrie 2012, investiţiile directe brute portugheze în străinătate au fost de 7.209 milioane euro (-31,8% comparativ cu perioada ianuarie noiembrie 2011), din care 5.905 milioane euro (-33,7%) către statele UE şi 1.304 milioane euro (-21,7%) către statele din afara UE. Investiţiile portugheze brute către UE deţin o pondere de 81,9%, iar investiţiile către state din afara UE deţin o cotă de 18,1%. 18

În intervalul ianuarie noiembrie 2012, destinaţia principalelor investiţii brute ale Portugaliei în străinătate a fost următoarea: Olanda (pondere 62,1%), Spania (11,4%), Brazilia (8,4%), Angola (3,0%), Luxemburg (2,3%). Principalele sectoare de activitate unde au fost efectuate investiţii brute portugheze în străinătate în perioada ianuarie noiembrie 2012: activităţi financiare şi de asigurare (pondere 78,1%), industria transformatoare (8,0%), construcţii (4,4%), comerţ (3,5%), activităţi de consultanţă (1,9%). 4.ACCESUL PE PIAŢA PORTUGALIEI 4.1 Reglementări şi norme 4.1.1 Libera circulaţie a mărfurilor în Portugalia În calitate de membră a Uniunii Europene, Portugalia aplică reglementările comunitare. Nu se solicită nicio licenţă de import în cadrul schimburilor intra comunitare. Totuşi, ca si celelalte ţări membre UE, Portugalia aplică restricţiile asupra produselor textile şi chimice, precum şi cele referitoare la produsele agricole decurgând din Politica Agricolă Comună (PAC) sau din reglementările sanitare sau fitosanitare (hormoni OGM). În urma introducerii de mărfuri de origine intra-comunitară în Portugalia, comerciantul trebuie să completeze Declaraţia de Schimburi de Bunuri, atunci când valoarea achiziţiilor este mai mare de 400 000 euro sau a livrărilor mai mare de 550.000 euro. 4.1.2 Sistemul Portughez de Calitate Sistemul Portughez de Calitate (Sistema Português da Qualidade SPQ) este structura care înglobează entităţile responsabile pentru îmbunătăţirea calităţii în Portugalia. Acest sistem coordonează trei sub-sisteme: normalizarea, calitatea şi metrologia. Organismul naţional de normalizare în Portugalia este Institutul Portughez al Calităţii (Instituto Português da Qualidade IPQ). Informaţii suplimentare pe site-ul: www.ipq.pt. Totuşi, normalizarea anumitor produse este de competenţa Direcţiei de Normalizare şi Securitate Alimentară (Direcção de Normalização e Segurança Alimentar). Începând cu 2004, funcţia de acreditare exersată până atunci de IPQ a fost atribuită Institutului Portughez de Acreditare (Instituto Português de Acreditação IPAC). Detalii pe site-ul: www.ipac.pt. Marcajul unic CE pe produse este utilizat pentru a facilita controlul pe piaţa europeană şi pentru a clarifica obligaţiile operatorilor economici în materie de marcaj în conformitate cu diferite reglementări europene. Acest logo este obligatoriu pentru comercializarea de ordinatoare, jucării, aparate electrice şi electromenajere, precum şi pentru echipament medical. Marcajul trebuie aplicat de produs, etichetă, ambalaj şi documentele comerciale ce însoţesc produsul. 19

4.2 Identificarea unui partener comercial portughez Găsirea unui partener comercial constituie o primă etapă pentru intrarea pe piaţă înaintea implantării pe plan local. Importatori distribuitori În dreptul portughez există mai multe tipuri de contracte de distribuţie: contract de agenţie, contractul de concesiune comercială, contractul de franşiză, contractul de mediere şi contractul de comision. Dacă o societate străină semnează un contract de distribuţie cu un importator portughez, acesta din urmă controlează fişierul său de clienţi şi nu este obligat să divulge identitatea partenerului străin. Distribuitorul cumpăra deci produsele şi serviciile de la întreprinderea străină pe contul său şi le revinde apoi propriilor clienţi. Agenţi, Reprezentanţi comerciali Regimul juridic al contractului de agenţie (contrato de agência) abilitează agentul, care nu are puteri de reprezentare, să încheie contracte, în schimbul unei remuneraţii, care în general ia forma unui comision, pe un teritoriu delimitat şi cu o anumită clientelă. Pentru societatea exportatoare străină, abordarea pieţii portugheze prin intermediul unui agent pe baza de comision prezintă avantajul de a cunoaşte fişierul clienţilor, societatea cunoscând mai bine piaţa şi clientela. 4.3 Implantarea comercială în Portugalia 4.3.1 Birou de reprezentare Biroul de reprezentare Escritório de representação este utilizat în faza de lansare a produselor. El nu are personalitate juridică, deci nu poate realiza acte de comerţ. Rolul să se limitează la culegerea de informaţii de piaţă, asigurarea publicităţii produselor, stabilirea de contacte cu clientelă şi eventual stocare produselor. Biroul de reprezentare este supus formalităţilor de constituire: un număr de identificare trebuie obţinut de la Registrul Naţional al Persoanelor Juridice (Registro Nacional Pessoas Colectivas RNPC). 4.3.2 Sucursala Sucursala nu are personalitate juridică distinctă de cea a societăţii-mamă, însă ea este supusă legislaţiei portugheze şi trebuie înscrisă la Registrul Societăţilor. Formalităţile de înmatriculare a unei sucursale pot fi efectuate pe cale electronică în cadrul procedurii Sucursal na hora (www.irn.mj.pt) 20

4.3.3 Crearea unei societăţi comerciale Implantarea în Portugalia, sub forma unei societăţi comerciale, oferă unei companii străine posibilitatea să controleze direct investiţiile sale pe plan local, să dispună de o mai mare credibilitate faţă de furnizori, bancheri şi clientelă. Acest tip de societate constituie o entitate juridică distinctă, responsabilă pentru propriile datorii. Procedura de creare a unei societăţi pe capital (Sociedade por Quotas - Lda sau Sociedade Anónima - SA) impune o serie de formalităţi: Aprobarea denumirii şi obiectului social de către Registrul Naţional al Persoanelor Colective - Registo Nacional das Pessoas Colectivas; Depunerea capitalului social în numerar la o bancă; Redactarea contractului de societate care trebui semnat de asociaţii, cu certificarea semnăturii de notar sau avocat; În termen de 60 de zile societatea trebuie înregistrată la Registrul Societăţilor (Conservatória do Registo Comercial CRC) geografic competent, care va publica oficial crearea societăţii (www.mj.gov.pt/publicacoes); Îndeplinirea formalităţilor administrative: declaraţia începutului activităţii la serviciile fiscale (Serviços de Finanças); înscrierea societăţii la serviciile de asigurare socială (Segurança Social Portuguesa). Principalele forme de societăţi comerciale în Portugalia: Sociedade por Quotas (omoloagă SRL din România) Caracteristici: - Societatea comercială cea mai răspândită în Portugalia datorită supleţei de funcţionare din punct de vedere juridic şi fiscal; - Are personalitate juridică; - Capitalul minim de 5.000 euro nu mai este obligatoriu de la 1 ianuarie 2011 (Decret - Lege nr. 33/2011), teoretic existând posibilitatea înfiinţării unei societăţi cu 1 euro; - Minimum doi asociaţi; - Părţi sociale înregistrate la Registrul Societăţilor; - Responsabilitate limitată la valoarea părţilor sociale Sociedade Anónima SA (Societate Anonimă) Caracteristici: - Personalitate juridică; - Capital minim: 50.000 euro; 30% din capital trebuie vărsat la constituire, fiind permis ca într-o perioada maximă de 5 ani să fie depusă diferenţa de 70%. Nu sunt admise aporturi în natură. - Minimum 2 asociaţi; 21

- Părţile sociale sunt reprezentate de certificate de acţiuni, nominative sau la purtător; - Responsabilitate limitată la valoarea părţilor sociale; - Posibilitatea de a introduce titlurile la bursă şi de a recurge la subscripţii publice; - Este recomandată marilor întreprinderi. Empresa Individual (Întreprindere Individuală) Caracteristici: - Asociat unic (numai persoană fizică); - Nu se cere capital minim; - Răspundere limitată (afectează bunurile personale); - Personalitate juridică 5. STIMULENTE PENTRU INVESTIŢII 5.1 Ajutoare naţionale portugheze Portugalia pune la dispoziţia întreprinderilor un larg evantai de ajutoare financiare, plecând de la avantaje fiscale (reduceri fiscale pentru micro întreprinderi, avantaje vizând dezvoltarea interiorului ţării, credit impozit pentru investiţii etc.) şi ajungând la ajutoare pentru investiţii directe, pentru activităţile de R&D sau pentru proiectele considerate de utilitate turistică. Nu există un ghişeu unic pentru a depune cererile pentru sprijin. Este vorba de mai multe organisme, plasate sub tutela Ministerului Economiei şi Locurilor de Muncă care, în cadrul misiunii de asistenţă şi consilierii pentru întreprinderi, furnizează si informaţii şi acordă sprijin privind diverse programe de ajutoare. IAPMEI (Institutul pentru Sprijinul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi pentru Inovaţie) www.iapmei.pt organism specializat în consilierea întreprinderilor mici şi mijlocii, repertoriază un număr important de ajutoare financiare şi propune competenţele sale pentru a ajuta întreprinderile care depun candidaturi. AICEP (Agência par o Investimento e Comércio Externo de Portugal) www.portugalglobal.pt este un organism public, creat în 2007, a cărei misiune este acompanierea şi consilierea întreprinderilor străine să investească în Portugalia şi să contribuie la reuşita întreprinderilor portugheze în străinătate în procesul de internaţionalizare a activităţilor de export. În cadrul funcţiilor sale, AICEP aduce expertiză întreprinderilor care doresc să beneficieze de anumite programe de ajutoare. Turismo de Portugal www.tursimodeportugal.pt dat fiind importanţa turismului, diverse programe de sprijin financiar au fost puse în aplicare pentru acest sector. Agenţia pentru Inovaţie (Agência de Inovação) www.adi.pt 22